Zece ani soldat A�n Israel


AZntr-un bar din SA?o Paulo, un bA?trA?nel de 92 de ani, cu fes de dac A�n vA?rful capului, primeE�te bezele de la o braziliancA? de 80 de ani. Asta A�mi face curte. BA?trA?neE�ea… o iei razna. Trage din pipA? E�i A�E�i mA?reE�te ochii, cu poftA? de vorbA? A�n oricare din cele trei limbi E�tiute la perfecE�ie: romA?nA?, ebraicA?, portughezA?.

E?tefan ChiE�imia s-a nA?scut la 28 octombrie 1926, A�n satul Dimiana, judeE�ul BuzA?u, al cincilea din E�apte copii.

La 22 de ani, dupA? Al Doilea RA?zboi Mondial, E�i-a luat lumea A�n cap E�i a plecat spre America, dar a ajuns sA? lupte A�n rA?zboaiele Israelului. De 56 de ani stA? A�n Brazilia. A avut o fabricA? de chiloE�i E�i acum, cu pipa A�n gurA?, e mascota cartierului A�n care locuieE�te: i se spune A�n portughezA? brazilianA? StA�fan sau o romeno. CA?nd nu citeE�te ziarul cu lupa, se trage de E�ireturi cu ospA?tarii E�i vecinii, are grijA? de lucrurile homleE�ilor sau vorbeE�te despre rA?zboi cu medicii evrei de la spitalul din apropiere.

stephan

Foto: Folha de Sao Paulo

Pe la 18 ani, A�n Al Doilea RA?zboi Mon, sA?pa E�anE�uri antitanc, obligat de armata germanA?. DupA? rA?zboi, tatA?l lui a primit de lucru la sondele din PloieE�ti,A�aE�a cA? s-au mutat acolo E�i s-a angajat controlor de scule, la A�ntreprinderea Concordia.

Umbla vorba cA? A�n America e rai pe pA?mA?nt.
– De unde are A?la maE�inA?, mA?? cA? nu lucreazA?, n-are servici.
– Da, dar i-a trimis frate-su din America
.
– DacA? plecam E�i noi, eram E�i noi acolo A�n America.A�

S-a A�nsurat cu o evreicA? E�i au hotA?rA?t sA? plece.A�Au minE�it cA? sunt fraE�i, ca sA? nu se afle cA? e creE�tin. Au gA?sit un grup de vreo 50 de evrei care plecau a doua zi. FA?rA? sA?-E�i ia rA?mas bun de la familii, s-au urcat A�n tren. Ar fi trebuit sA? ajungA? A�n Austria, A�n zona americanA?, unde A�i aE�teptau alE�i evrei, dar A�n Ungaria poliE�ia a pus ochii pe camionul A�n care se aflau.

La 3 dimineaE�a, ne-a dus la secE�ie E�i ne-a E�inut A�nchiE�i cA?teva zile. Atunci mi-a fost cel mai fricA?. Pedeapsa era cu lagA?r A�n Siberia. E?eful poliE�iei care ne-a anchetat ne-a A�ntrebat
<< – De ce aE�i fugit din RomA?nia?
– De comunism.
– Nu vA? place comunismul? –
– Nu.
– Nici mie.>>

E?i comandantul ne-a lA?sat sA? fugim. Au chemat alE�i evrei de acolo din oraE�, bogaE�i, ne-au adus mA?ncare, bani E�i au plA?tit ca sA? ne dea drumul.

DupA? ce au ieE�it din A�nchisoare, s-au dus A�n lagA?rulA�Belzec, din Austria, unde erau aE�teptaE�i. De acolo, i-a scris tatA?lui sA?u cA? e A�n drum spre America.

AZntr-o zi, a venit un colonel militar american, evreu, cu aghiotant lA?ngA? el. Ne-a A�ntrebat << semne din alea ce staE�i aici, pA?ndiE�i vizA? pentru America? N-o sA? aveE�i! S-a format statul Israel E�i are nevoie de soldaE�i. Aghiotantul e secretarul meu E�i face aici listA? cu voi, sA? plecaE�i voluntari.>> Cine a fost numA?rul unu? Eu.A�Zic,A�hai domne, voluntar A�n Israel, militar. E?i am terminat povestea.

Stefan_KIzimia_ 0019

Foto: Fabio Enes Oliveira

AZn mai, 1948, cA?nd m-am dat jos dupA? vapor, A�n Haifa, m-a A�ntrebat care e numele adevA?rat al dumitale? E?tefan ChiE�imia, domne. Ei au fA?cut cu k de la kilogram E�i cu z: Kizimia. Pe soE�ie o chema Atena Gutman, adevA?rat evreicA?. E?iA�pe nevastA? cum o cheamA?? Atena ChiE�imia.

M-au pus sA? arunc A�n niE�te cazane toate actele, buletin, certificat de naE�tere, tot. Le azvA?rleai acolo, jA?p, rupte E�i ei le dA?deau foc dupA?. Eu sunt nA?scut A�n 1926, dar ei mi-au fA?cut cA? sunt din a��21. Nu ne-am A�nE�eles A�n nicio limbA? E�i cA?nd am gA?sit unul sA? ne A�nE�elegm A�n evreieE�te cu romA?nA?, a zis las-o aE�a.

Am A�ntrebat unde merg?A�AZn armatA?. Dumnatale eE�ti militar de acuma. Pe ea o ducem A�ntr-un lagA?r de nou- veniE�i. A�Esiu minte E�i pA?nA? astA?zi matricula mea: E�eva, E�mone, teE�a, E�es, eser. Cinci numere: A�E�apte, opt, nouA?, E�ase, zece. Nu-mi explicase nimeni nicio situaE�ie despre Palestina. Eram militar. RA?zboi. ApA?rA?m E�ara. E?i eu apA?ram E�ara.

CA?nd am ajuns A�n Haifa, cartierul arA?besc era gol, casele erau abandonate, blocuri A�ntregi goale. Ni le-a dat nouA?. Unde sunt arabii?/ Au fugit./ Au fugit fiindcA? i-a gonit. /Le-a dat alta?/ Nu. / Unde au fugit?/ AZn Gaza. Gaza a fost un camp militar englezesc A�E�i acum era gol. AZncet- A�ncet, s-au A�nmulE�it E�i s-a format un oraE� A�ntreg, cu idei noi, cu rA?zbunA?ri, cu urA?. AE�a s-a construit. AZi goneau pe arabi afarA?, cA? e E�ara lor.

Ne duceam peste arabi A�n casA?. Am gA?sit E�i supa pe masA?. Acolo, Haifa, Tel Aviv, Jaffa, toate astea erau arA?beE�ti. I-a zgonit. I-a dus A�n lagA?r. Acuma lagA?rul s-a fA?cut oraE�. Gaza.

CA?nd comandantul dA?dea ordin, trebuia sA? executA?m. ToE�i apA?ram E�ara. Nimic altceva, apA?ram E�ara. InstrucE�ia era aE�a de bine pregA?titA?, cA? noi credeam cA? au dreptate E�i cA? E�ara e a lor, cA? a fost luatA? E�i trebuie datA? A�napoi.

Stefan_KIzimia_ 0016

Foto: Fabio Enes Oliveira

Bombardam A�n Gaza cu ghiulele de 15 kile 700. Aveam o sfoarA? de nailon cu un cA?rlig. AZnE�urubam E�i peste el bA?gam pachete, tot foc. Armele noastre erau primitive, de multe ori se ducea tunul cu ghiulea cu tot. AzvA?rleam E�i dupA? sunam comandantul:
Alo!!? Mai la stA?nga, mai la dreapta?/ AZncA? 10 metri, A�ncA? una./ A cA?zut bine?/ Mai dA? una.
Mai dA?deam A�ncA? una E�i A�ncA? douA? E�i A�ncA? multe. E?i dupA? aia avizam cA? am bombardat, iar specialistul care era la faE�a locului vedea totul E�i anunE�a acuma vine infanteria. Ocupam Gaza E�i alte sA?tuleE�e, comune, pe acolo.

La atacurile astea veneau la 3 dimineaE�a sA? ne ia acasA?. Esrrrrrrrrr. AZn ebraicA?, Mize? Cine e?/ PoliE�ia MilitarA?. SemneazA?, teancuri de chemA?ri. Semnam Stefan Kizimia. La 8 sA? fii la unitate. Luam motocicleta la E�ase E�i la opt eram acolo. La 100 km, 200 km distanE�A?, depinde unde era. Luam echipamentul A�n primire, arma A�n primire, cartuE�e A�n primire, granadele aicea. La ce orA? plecA?m?/ DisearA?. AZn linii generale, atacam la 10-12 noaptea, spre ziuA?. AZi luam din pantaloni.

CA?nd tragi cu arma, pierzi controlul. AZncepe conversaE�ia A�ntre colegi -l-ai omorA?t, mA?? -Da. -Bine-ai fA?cut. -Tu ai omorA?t, mA?? -N-am prins niciunul.
OdatA?, cA?nd m-am dus sA? apA?r un teritoriu militar A�n Ierusalim, A�n deE�ertul din Sinai, n-am putut sA? omor niciunul, fugiserA? toE�i E�i lA?saserA? bocancii A�n nisip.

SA? nu crezi cA? era uE�or, eram aicea pe frontierA? cu arabii E�i fA?ceam conversaE�ie cu ei: BA?i, ce faci? CA? ei lucrau la pA?mA?nt acolo, vorbeau ebraicA?, ne A�nE�elegeam E�i mai mA?ncam A�mpreunA?, mA?ncare arA?beascA?, aduceau ei. PA?nA? A�ntr-o zi, cA?nd am primit ordin sA?-i atacA?m. Cum sA?-l atac, mA?, dacA? am mA?ncat ieri cu el?
Dar ordinul e ordin. Era foarte periculos sA? pun A�ntrebarea asta cu voce tare. Ori mA? dA?dea afarA?, ori nu mai A�mi dA?dea serviciu E�i stricam toate prieteniile dacA? fA?ceam o chestie de genul A?sta. A�Doar cA?E�iva prietenii E�tiau cA? sunt creE�tin.

CA?nd trebuia sA? fac o favoare pentru un palestinian, o fA?ceam sA? nu vadA? ceilalE�i. Ceream sA?-i lase sA? treacA? A�n partea cealaltA?, A�i luam A�n maE�inA? pA?nA? unde mA? duceam eu. Nu m-am gA?ndit niciodatA? cA? trA?geam A�n unii E�i A�i ajutam pe alE�ii. Noi trebuia sA? apA?ram partea asta. O apA?ram cu armA? E�i cartuE�. Marele meu noroc a fost cA? eu am fost la artilerie. E?i trA?geam proiectile. AE�a cA? nu vedeam mult. CA?dea bomba, A�ntrebam a cA?zut bine?/ Mai la stA?nga, mai la dreapta, mai A�ncolo, mai A�ncoace. Tunul se miE�cA? atunci cA?nd tragi E�i trebuie din nou verificat cu lupa dacA? a sA?rit de la numA?rul la care l-ai pus iniE�ial. A sA?rit, pune-l la loc la numA?rul la care ai primit ordin sA? tragi, la E�inta cutare. E?i noi plecam de acolo. TrA?geam cu o sfoarA?, A�trrrrr. De la A�nceput.

Arabii din Gaza erau amA?rA?E�i, servici nu aveau, cA? ei nu erau primiE�i la evrei. AZi primeau A�n construcE�ii, dar numai la serviciul greu. Tencuitor, cutare, nu. SA? care cimentul, sA? care tencuiala E�i schelele A�n construcE�ii, numai asta, altfel nu-i lua la treabA?. E?i trebuia sA? fii A�nregistrat. Pe ei nu A�i A�nregistra, nu A�i primea confederaE�ia muncii israelianA?.

DacA? A�ntrebai ceva, A�E�i zicea ce-i cu tine, te-ai fA?cut arab? EE�ti arab? Patria! Asta e patria noastrA?.A�O datA? am zis cA? eu nu sunt evreu E�i comandantul mi-a spus: Nu fuE�i aici? Nu mA?nA?nci aici, nu bei aici? Cum sA? nu faci armata?

Am A�nchis ochii la tot. De-asta am dus-o bine, cA? mi-am fA?cut restricE�ie la religie, ca sA? nu ofensez.A�NuA�practicam creE�tinismul, nu mergeam la bisericA?, mA? rugam la mine acasA?, aveam o icoanA? sub pernA?. CA?nd mA? chemau E�i A�mi ziceau eE�ti un evreu foarte bun, ce era sA? spun nu, nu sunt?.

Armata am fA?cut-o A�n Ierusalim. DupA?, am fost transferat A�n Galileia, Haifa, Tiberia, Nazaret, Betleeem, toate alea. N-aveam fix un loc. Fixul unde era unitatea, A�A�nA�Nahariya.

Stefan_KIzimia_ 0024

Foto: Fabio Enes Oliveira

Pe nevastA?-mea n-am mai vA?zut-o decA?t dupA? vreo 6 luni de cA?nd am intrat in Israel. Am venit acolo, era A�n casele arabilor, era bA?gatA? A�ntr-o camerA?.

Aveam arma, tot echipamentul cu mine. ArA?tam ca un piE�igoi, slab, pantaloni scurE�i, jampieri pA?nA? aici, bocanci, A�bluzA?, o centurA? groasA? de militar E�i grenade. Eram terorist, o mutrA? de disperat. Nu-mi era fricA?, A�mi plA?cea armata, ordinele le executam, de asta mi-a dat douA? decoraE�ii.

Nu mA? simE�eam vinovat. Eu am fA?cut din Israel o trambulinA?, am avut unde sA? mA? duc, cine sA? mA? apere, cA? nu te apA?ra nimeni. Am stat A�n lagA?rul evreiesc acolo cu americani, mA?ncare, dormit, doctor. Trebuia sA? plA?tesc asta A�ntr-un fel. Am plA?tit. Cu prezenE�a mea acolo. Zece ani.

Eram preocupat cu moartea. Dar de ce? SA? nu mA? A�ngroape A�n cimitirul evreiesc. SA? mA? A�ngroape unde m-am nA?scut, adicA? la religia mea. Era cimitir creE�tin, trebuia sA?-E�i cumperi loc. Eu n-am cumpA?rat, cA? E�tiam cA? nu o sA? stau acolo. AZn Israel n-am fA?cut copii, pentru cA? mA? apucau dracii cA?nd mA? gA?ndeam sA? A�i botez evrei. Atena a fA?cut un avort. Istorie. Greu trecutA?, dar trecutA?.

SoE�ia lucra A�n croitorie. CA?nd nu eram pe front, lucram A�n construcE�ii, fA?ceam instalaE�ii. AZmi dA?deau lucrA?ri, blocuri A�ntregi, fiindcA? E�tiau cA? sunt evreu. DupA? patru ani, am avut bani E�i am cumpA?rat un apartament mic, cu intrare separatA?, bucA?tA?rie separatA?, toaletA?, totul, era lucru mare.

De acum aveam deja toate actele E�i A�ncepusem sA? caut plecarea.

Stefan_KIzimia_ 0002

Foto: Fabio Enes Oliveira

AZntr-o zi, am cumpA?rat un ziar care apA?rea acolo A�n limba romA?nA?. ViaE�a noastrA?, mai de stA?nga. Mai era unul A�Lumea noastrA?, de dreapta. Eu eram socialist, cA? eram A�n partidul luiA�Ben Gurion, cu carnet de partid, totul A�n regulA?. Eram cu Ben Gurion, primul ministru al Israelului, era urA?t, mic, cu pA?rul alb aE�a A�n pA?rE�i, ca o mumie era, dar era inteligent.

Am luat ziarul ViaE�a noastrA? E�i citesc acoloE�a. A�la de stA?nga A�l critica pe A?la de dreapta cA? primeE�te ajutor din Brazilia de la un colonel fugit din armata romA?nA? E�i refugiat A�n Rio de Janeiro, colonelul A�Resel. A�Colonelul era preE�edintele societA?E�ii romA?no-braziliene din Rio de Janeiro.

Cum am vA?zut, i-am scris, era adresa A�n ziar. Domnului colonel Edmund Resel, strada cutare, numA?rul cutare. CA? sunt creE�tin, A�cA? fac armatA? E�i cA? n-am nevoie de bani, vreau sA? emigrez, nu sunt evreu, n-am pentru ce sA? mai stau acolo.

Cenzura confisca scrisorile E�i le dA?dea foc, ca sA? nu ieE�im de acolo. Eu aveam un prieten italian, marinar, care fA?cea cursA? Haifa-Genova E�i l-am A�ntrebat:
cA?nd pleci cu vaporul?
– MA?ine.
– Ia scrisoarea asta E�i pune-o la poE�tA? de acolo. Nu E�tie nimenea.

La scurt timp, am primit rA?spuns de la colonel –am rA?mas impresionat cu dumneatale. Mi-a trimis vizA? E�i mie E�i Atenei, fA?rA? sA?-mi cearA? niciun ban.

AZntr-o searA?, pe la vreo 9-10, cA?nd am ajuns acasA?, A�n Haifa, Atena mi-a zis:
slavA? Domnului cA? n-ai murit.
– Nu mai mor, cA? nu mA? mai A�ntorc in armatA?
– Cum?
– Nu mA? mai A�ntorc.
– Cum nu? Te aresteazA?.
– Nu mA? aresteazA?.
– Ce facem?
– EmigrA?m.

Am aranjat emigrarea pentru Brazilia. Doar cA? trebuia sA? ies din E�arA? E�i nu-mi dA?dea voie armata A�n Israel. Aveam un frate A�n RomA?nia, colonel A�n armatA?, pe care A�l chema Nicolaie ChiE�imia, A�i ziceam LicA?. E?i am inventat cA? am primit E�tirea cA? frati-miu vrea sA? ne A�ntA?lnim A�n Italia E�i de acolo sA? A�l aduc A�n Israel. Am obE�inut permisie de 30 de zile E�i m-am dus A�n Italia. Pe Atena am lA?sat-o A�n Israel. Nu vinzi casa pA?nA? cA?nd nu scriu de acolo dacA? e bine sau nu.

M-am dat jos dupA? vapor A�n Italia, m-am A�ntA?lnit cu fratele, dar nu ca sA? meargA? cu mine in Israel. Aveam bilet pentru Brazilia E�i vizA? permanentA?.

CA?nd am ajuns A�n Brazilia, m-am dus la consulatul Israelului din Rio de Janiero, cA? aveam paE�aport israelian. M-a A�ntrebat:
ce faci aici?
– Vreau sA? rA?mA?n.
– Nu poE�i sA? rA?mA?i.
– Ba da, cA? am vizA? permanentA?.
– Vreau sA? o vA?d.
– PoftiE�i aici E�i daE�i-mi cA? am marcat A�prezenE�a.
E?i mi-a dat o hA?rtie cA? am ieE�it din armatA?.

Am venit A�n SA?o Paulo, am cumpA?rat un apartament E�i mi-am adus nevasta din Israel.

Am A�ncercat sA? intru aici A�n construcE�ii, dar n-am putut. A�Cum venisem cu bani suficienE�i ca sA? A�ncep o afacere, am deschis o fabricA? de textile, Bom Tex A�n cartierul Braz, pe strada Oriente. Specialitatea mea: bikini, chiloE�i de damA? E�i sutiene pe jumA?tate de cupA?. Am adus un geamantan cu modele din America si Europa E�i am A�nceput sA? confecE�ionA?m. FA?ceam E�i jupoane, combinezoane, bluze, fuste. Aveam o sutA? de fete angajate, maE�ini de cusut bune, nemE�eE�ti E�i americane. Ne mergea foarte bine.

Am mai cumpA?rat un apartament, pe numele unui prieten, sA?-mi fac mendrele mele cu femei. A�Petreceri, femei, alea erau aici. Nevasta, Atena, nu E�tia, logic. O iubeam, dar e A�n firea omului sA? schimbe puE�in, nu e cA? iubeE�te sau cA? nu iubeE�te. DacA? n-o iubeam, nu stA?team cu ea. Nu era o femeie foarte frumoasA?, dar era cultA?, bunA?, simpaticA?, a A�nvA?E�at croitorie bine. Aici a avut clientelA? bunA?, cosea rochii E�i bluze pentru evreice.

DupA? zece de ani de stat A�n Brazilia, Atena a murit de cancer la sA?n E�i la ficat. Am rA?mas vA?duv E�i nu mai aveam leac, nu mai aveam pentru ce sA? mai am fabricA? dacA? nu mai am nevastA?. Am vA?ndut-o E�i am plecat A�n Frankfurt, A�n Germania. Am fA?cut contrabandA? cu orice, dar A�n special cu whisky englezesc. Trimiteam A�n Brazilia. Cu droguri nu, nici nu E�tiu ce culoare au drogurile. DupA? un an, m-am A�ntors.

M-am cA?sA?torit a doua oarA?, cu Ana. Ea era creE�tinA?, de origine cehA?-chilianA? E�i am fA?cut douA? fete, Claudia E�i Monica. Am A�nceput sA? fac contrabandA? cu covoare persane, le aduceam A�n containere din RomA?nia, ElveE�ia E�i Londra. Covoarele marca BucureE�ti aveau culori pricepute, bine asortate, verdele lor era frumos, culoarea vinului era frumoasA?, nu erau culori foarte aprinse, nodul era bun, fA?cut de mA?nA?. Ani E�i ani de zile am vA?ndut covoare.

Prin anii a��80, romA?nii care veneau A�n Brazilia, fotbaliE�ti, politicieni, A�ncepuserA? sA? mA? cunoascA?, legasem prietenii E�i oamenii lui CeauE�escu au cA?utat sA? se alA?ture de mine. FuncE�ionarii de la consulat, miniE�trii romA?ni voiau informaE�ii cA?nd veneau A�n Brazilia. Am fA?cut prietenii, dar fA?rA? informaE�ii E�i lor nu le-a convenit. Asta n-am fA?cut-o, nu era genul meu. Eu le-am pus condiE�ia, puteE�i sA? mA? A�ntrebaE�i orice, dar nu despre Brazilia, cA? nu vA? rA?spund. TrA?iesc aici, am copii aici.

CA?nd a venit CeauE�escu A�n SA?o Paulo, am fost prezentat de Consulat drept cel mai vechi romA?n din Brazilia. CeauE�escu mi-a zis ChiE�imia. EE�ti oltean?/Tata./E cunoscut./E cunoscut cA? unul din ei a lucrat cu dumneata. Marin, vA?r primar cu tata. A vA?zut cA? E�tiam informaE�ii precise. NevastA?-sa, E�aE�a Leana, era zA?pA?citA?, cA?uta sA? le rezolve pe toate E�i el o bA?ga pe ea.

Eram bun prieten cuA�Aristide Buhoiu, mare jurnalist, programul lui oprea circulaE�ia A�n BucureE�ti. ToatA? lumea se uita la televizor cA?nd apA?rea el. Aristide fugise A�n Statele Unite, ceruse azil politic.

Pe timpul lui CeauE�escu, mergeam destul de des A�n RomA?nia, aveam bani, putere E�i credeam cA? aveam E�i protecE�ie. AZn a��89, m-am dus A�n BucureE�ti, cA? mi-era poftA? sA? mA?nA?nc o ciorbA?. MA? cazasem la hotel Union, cA?nd au venit la mine ChiE�imia?/ Da./ Comandantul vrea sA? stea de vorbA? cu tine. M-au dus la Penitenciarul Rahova, eram acuzat de spionaj.
IeE�irea depinde de dumneata.
– AdicA? ce?
– Colaborare.
– Da, eu ce E�tiu pot sA? spun, sunt lucruri normale, ale vieE�ii, dar nimic despre Brazilia, nicio informaE�ie politicA?.
– Vrei sA? mA?nA?nci?
– Nu.
– Bei o cafea?
– Da
.

CunoE�team schema, nu spune o vorbA? A�n plus. CA? ai spus una A�n plus, se nasc alte o mie de vorbe. E?tiau pA?nA? E�i de barul din faE�a blocului din SA?o Paulo. M-au A�ntrebat

MA? A�ntrebaserA? de toate prieteniile, dar nu vedeau nimic din ce fA?cusem pentru RomA?nia. Erau vapoare romA?neE�ti care aduceau grA?u E�i alte lucruri E�i ambasada nu mai avea bani sA? dea de mA?ncare echipajului. E?i eu aranjam E�i dA?deam la oameni sA? mA?nA?nce. CA?nd rA?mA?neau vapoare ancorate A�n larg, cine le dA?dea de mA?ncare? -Nu E�tim. -PA?i sA? E�tiE�i.

DupA? cA?teva zile, a apA?rut E?tefana Maria Solacolu, prinE�esa Ghica, A�mi era prietenA? foarte bunA? E�i mi-au permis sA? vorbesc cu ea.

E?tefana a ieE�it din RomA?nia E�i l-a sunat pe Aristide Buhoiu din aeroportul din Germania sau din FranE�a, nu mai E�tiu care. I-a zis cA? m-au A�nchis A�n BucureE�ti E�i el a A�ntrebat-o de ce am venit, cA? trebuia sA?-l sun A�nainte, ca sA?-mi spunA? cA? treaba nu era bunA?.

Buhoiu a sunat imediat din America la securitate. E?tefan ChiE�imia, cel mai bun prieten al meu, care locuieE�te A�n Brazilia, e arestat./ Nu e arestat./ DacA? nu-i daE�i drumul pA?nA? miercuri, A�l dau la ONU. Eu nu E�tiam nimic, doar aE�teptam, dar am vA?zut cA? ancheta nu mai era durA?, era doar anchetA?, A�ntrebA?rile erau mai slabe E�i A�n loc de doi colonei, rA?mA?sese doar unu.

Mi-au dat drumul dupA? o lunA? E�i m-am A�ntors A�n Brazilia la nevastA? E�i la fete.

Acum doi ani mi-a murit E�i a doua nevastA?. A cA?zut A�n baie, E�i-a rupt E�oldul E�i s-a infectat. Adio.

DacA? n-ar fi fost ziua aia sA? citesc A�n ziarul din Israel despre colonelul Resel din Rio de Janiero, tot aE� fi plecat cumva. AZn Australia era mai uE�or sA? pleci, dar n-am vrut sA? mA? duc la engleji acolo, la sfA?rE�itul pA?mA?ntului. Am cA?utat ceva mai apropiat pentru sufletul meu.

Îi plac opririle lungi și dese. Acum e în Brazilia.

8 comments

  1. Misha   •  

    Frumos!!!

  2. Alxv   •  

    Cum adica are 92 de ani si s-a nascut la 28 octombrie 1926?

  3. delia   •  

    are 92, în acte. “Eu sunt născut în 1926, dar ei mi-au făcut că sunt din ’21. Nu ne-am înțeles în nicio limbă și când am găsit unul să ne înțelegem în evreiește cu română, a zis las-o așa.”

  4. Jack   •  

    Foarte interesant articolul . Felicitarile mele !

  5. florin   •  

    Om adevarat, cu poveste faina…putini ca el

  6. Pingback: Pământ, drepturi, exil, supraviețuire. Despre mizele rezistenței palestiniene. | Leila Said

  7. Cosmin   •  

    Dl. Ștefan Chițimia este fratele bunicii mele, Dida. Nu l-am mai vazut de mai bine de 12 ani. Este un mare om!

  8. Chitimia Valentina   •  

    Stefan este fratele tatalui meu Chitimia Nicolae,cel care este mentionat in articol!!Viata lunga unchiule!! nu te-am mai vazut de multi ani,nu mai imi aduc aminte nici eu de cati!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *