Terapie A�n taxi

Sunt o studentA? cu un buget a�?modest spre deloca�?, specific celor veniE�i din provincie pentru visul bucureE�tean. De-a lungul celor cinci ani de locuit aici, mi-am permis cu greu o chirie, de fiecare datA? A�mpA?rE�ind-o cu oameni disponibili sA? fragmenteze, la fel ca mine, spaE�iul E�i facturile. Am preferat strA?inii, cA?ci garantau sA? respecte pe celA?lalt, cu stricteE�ea specificA? omului nefamiliarizat cu ciudA?E�eniile colocatarului. Astfel puteam sA? trecem cu vederea tulburA?rile obsesiv-compulsive sau cine E�tie ce comportament sA?lbA?tic pe care unii l-ar fi considerat de netolerat.

Uite aE�a am ajuns sA? locuiesc A�n apartamentul care deschide discuE�ia acestui text. E nevoie de o oarecare introducere pentru ca povestea sA? nu fie socotitA? – doamne fereE�te – A�ntA?mplA?toare.

Ei bine, am A�nchiriat o camerA? ieftinA?, A�ntr-o zonA? centralA?, fA?rA? a-mi cunoaE�te colegii de apartament A�nainte de semnarea contractului. AZn dimineaE�a de dupA? am fA?cut cunoE�tiinE�A? cu M. (un bA?trA?n mahmur cu aspect de boschetar), cu o damA? de companie (statut pe care l-am aflat mai tA?rziu) E�i D. (un taximetrist A�n vA?rstA?). AZn apartamentul A?sta am locuit doi ani. La A�nceput m-am situat la limita dintre amuzament E�i inspiraE�ie, potrivit combinaE�iei A�n care mA? gA?sisem. PA?rea un studiu cu care sA? mA? A�ndeletnicesc repede, alegere cu care nu cred sA? fi fost pusA? prea uE�or faE�A? A�n faE�A?, A�n afara acestei chirii.

Ziua, cA?nd mA? trezeam, ieE�eam pentru scurt timp din camerA?. Acelea erau puE�inele minute pe care le petreceam dincolo de camera mea mare, A�n care mA? simE�eam ca A�ntr-un atelier de picturA?, acelea fiind deopotrivA? singurele minute pe care le petreceam de bunA?voie A�n bucA?tA?rie. Amestecam A�n ibric cafeaua E�i mA? uitam la desene, la televizorul prA?fuit E�i stropit de unsoare E�i vin, A�ntr-o bucA?tA?rie cu faianE�a cA?zutA?. Atunci discutam cu M. despre lecturile noastre. DacA? aveam bani E�i chef, A�i cumpA?ram o bere, chiar dacA? gA?sea oricum cu ce sA? se A�mbete zilnic. DacA? nu-l prindeam iritat de mahmurealA?, A�mi dA?dea cA?teva E�igA?ri cerE�ite-n RomanA? dimineaE�a E�i promitea curA?E�enie generalA? A�n bucA?tA?rie.

ScA?rbitA? tot mai mult de locuinE�a care mA? E�inea captivA? acolo, A�mi aminteam de filmele franE�uzeE�ti E�i de apartamentele frumoase numai pentru imaginaE�ia telespectatorului, altfel fiind incredibil de enervante pentru un chiriaE� care evitA? sA? demonteze baia de fiecare datA? cA?nd trage apa. Boem cA?pA?ta alte semnificaE�ii pentru mine.

Noaptea visam camere de hotel. AZn ciuda tuturor trupurilor care s-au A�ntins vreodatA? cu sudoare E�i alte fluide pe saltele E�i-n cadA?, camerele celui mai ieftin motel pA?reau infinit mai curate. Din patul meu pliant, mA? trezeam simE�ind mirosul de parfum scump al colegei de apartament, care pleca sau se A�ntorcea din vreo excursie exoticA?. Alteori, ascultam ritmul tocurilor ei fA?cA?nd slalom printre gA?ndacii care acopereau tot mai des pardoseala holului.

Personajul la care vreau sA? mA? opresc este taximetristul. Nu A�l abordam decA?t A�n cazuri de maximA? nevoie, A�n tulburA?rile de comportament ale PMS, propunA?nd sA? A�mi dea E�igA?ri E�i ciocolatA?. AZn schimb, eu A�i gA?team a doua zi ce mA? ruga. Alteori, cA?nd nu era acasA?, rA?suceam cuE�itul A�n gaura cheii celor trei uE�i care despA?rE�eau camerele noastre E�i intram sA? caut bomboane cu cafea sau sA? A�i fac curA?E�enie prin plasele A�n care adunase veselA? frumoasA? din cupru. Seara tA?rziu, cA?nd venea acasA?, A�mi striga prin crA?pA?tura uE�ii cA? A�mi dA? bani ca sA? fumez o E�igarA? la el A�n camerA?. AZnvA?E�ase cA? nimeni nu calcA? pragul camerei mele, la fel cum E�tia cA? doar un serviciu ciudat m-ar scoate din ale mele. DacA? aveam nevoie de bani, mergeam pentru cinci minute la el, timp A�n care A�mi arA?ta poze cu soE�ia care a murit E�i din a cA?rei absenE�A? a ajuns sA? locuiascA? A�n apartamentul de pe KogA?lniceanu. AE�adar, mA? plA?tea pentru a nu vorbi singur.

AZntr-un final am reuE�it sA? mA? mut din apartament. Am tA?iat imediat orice legA?turA? cu foE�tii vecini de casA?, considerA?nd cA? sihA?stria mea a A�ncetat E�i cA? e cazul sA? uit haosul acela pe care nimeni nu l-a A�nE�eles, A�n afarA? de mine, poate. Din cA?nd A�n cA?nd, fiind tot mai mult la distanE�A? de acest lung episod, am A�nceput sA?-l integrez mai degrabA? A�ntr-un scenariu cu aventuri suculente, decA?t A�ntr-unul horror.

Imediat am avut o perioadA? de circulat cu taxiul de cA?teva ori pe zi. Sunam la singurul numA?r de taxi pe care A�l aveam A�n agenda telefonului E�i fA?ceam comandA?. Nu apucam sA? urc, cA?teva minute mai tA?rziu, pe bancheta din spate, cA? A�ndatA? mA? suna D.: a�?BunA? seara, sunt Carla, o maE�inA? vA? rog pe strada xa�?, mA? imita, completA?nd: a�?pe mine n-ai fi putu sA? mA? suni, huh?a�? RealizA?nd cA? sunam la firma pentru care lucra D., care mA? auzea prin staE�ie, mA? scuzam promiE�A?nd strA?mb o comandA? viitoare.

OdatA? cu taxiurile au A�nceput nopE�ile albe E�i zilele negre de dupA? sau invers, din cauza inversA?rii orarului zi-noapte, preferam sA? iau un taxi, ca sA? nu parcurg strA?zile tA?rA?E�, la orizontalA?, prin labirintul oraE�ului. M-am A�ngrA?mA?dit pe bancheta taxiurilor, din ce A�n ce mai A�ncA?rcatA? de povara nevorbitului. Mereu de la o destinaE�ie la alta, mereu A�n imposibilitatea de a mA?rturisi ce zvA?cnea din cap A�n piept E�i tot aE�a.

De cA?teva ori l-am prins din greE�ealA? pe traseu pe D. Comicul de situaE�ie mai mult mA? enerva decA?t mA? amuza. ParcA? prea dA?deam nas A�n nas cu sincronicitA?E�i bizare, fA?rA? a le cA?uta. Brusc, mA? aflam A�ntr-o lume neA�ncA?pA?toare, A�n ciuda miilor de taxi-uri de pe strA?zile capitalei. La A�nceput stA?team cu capul scos pe fereastra maE�inii, invocA?nd bufeuri. Evitam sA? stau A�n maE�ina aia. Mirosea a somn E�i a frustrare, a odorizante aduse din E�A?ri exotice. Erau pete unsuroase pe volan E�i pe bord, de la kaiserul pe care A�n pauzele de masA? A�l E�inea A�n mA?nA? ca pe un mA?r E�i din care muE�ca de parcA? avea A�naintea sa o plA?cintA? caldA? cu brA?nzA?. O cursA? cu maE�ina asta era solicitantA? ca un montagne russe. MA? A�nverzeam E�i testam gravitaE�ia, E�inA?ndu-mi cu greu mA?runtaiele unde le este locul, temA?ndu-mA? sA? nu le A�mprA?E�tii pe bordul Loganului.

De la o cA?lA?torie la alta se derulau noi secvenE�e A�n viaE�a mea. S-au adunat deopotrivA? supA?rA?rile E�i stressul. Am dat vina pentru tot ceea ce adunasem pe faptul cA? sunt personajul principal al vieE�ii mele E�i nimeni nu trebuie sA?-mi E�tie rA?nile. AZl sunam pe D. sA? mA? ducA? undeva sau sA? mA? aducA? acasA? E�i uneori izbucneam A�n plA?ns, bolborosind cA?te ceva printre lacrimi, cu faE�a schimonositA?. El mA? auzea dar E�tiam cA? nu ajunge nimic la el, cA?ci capacitatea lui de a se integra A�n cele lumeE�ti A�l E�inea blocat mental, undeva la vA?rsta de 8 ani sau mai puE�in. SingureleA�lui probleme erau mA?ncatul sau cA?catul, E�i din cA?nd A�n cA?nd somnul, A�n maE�inA?.

Mie A�mi convenea. MA? descA?rcam E�i E�tiam cA? a uitat totul dinainte de a-mi fi sfA?rE�it drama. AZmi gA?seam rA?spunsuri E�i mA? A�mbA?rbA?tam scuipA?nd toate scenariile E�i A�ntA?mplA?rile petrecute deja. Eram fericitA? sA? descopA?r cA? deE�i nu A�mi permit un terapeut, l-am gA?sit pe acesta, neconvenE�ional, cu program de funcE�ionare A�n taxi. Uneori eram tentatA? sA? urc A�ntr-un taxi oarecare, A�ndeplinind acelaE�i ritual. Boala mA?rturisirii se A�ntindea E�i cA?tre alE�i potenE�iali pseudoterapeuE�i. TaximetriE�E�ii au auzit oricum destule de pe bancheta din spate, astfel cA? nu ofeream o versiune prea schimbatA? a problemelor vA?rstei. AZn plus, vorbindu-i unui strA?in aE� fi A�ntA?rit caracterul confesional al cursei, mA?rturisind poate fA?rA? pudoare ceea ce mA? sugruma pe scaunul din dreapta lui D.

Am rA?mas totuE�i fidelA? cabinetului de terapie dintA?i. Uneori, cA?nd apucam sA? termin de povestit A�nainte de a ajunge la destinaE�ie, A�mi vorbea E�i el despre ce a mai cA?E�tigat sau pierdut la Bingo E�i la pA?cA?nele. Alteori, A�mi descria fetele A�ntA?lnite la masaj erotic, graE�ie banilor cA?E�tigaE�i la cazino. DacA? A�ncepea sA? A�ncolE�eascA? A�n el stA?njeneala, A�mi spunea cum o viseazA? pe fosta lui soE�ie a�?sA?raca F., dacA? mai trA?ia eaa��tu ce crezi, existA? fantome? Dumnezeu?a�?

Ascultam aceleaE�i poveE�ti petrecute acum 15 ani, timpul de aur al lui D. NiciodatA? nu fusese un om mort atA?t de prezent A�n discuE�iile de lA?ngA? mine, cum era F. TotuE�i, A�mi astupam A�n cele din urmA? urechile cu ecoul frA?mA?ntA?rilor mele. CA?nd urma sA? cobor, aproape niciodatA? nu A�mi lua bani. Nu am E�tiut niciodatA? de ce: din mila sa faE�A? de mine sau din jena cA? mi-a A�mpuiat capul cu slA?biciunile E�i secretele lui? Nu vorbisem cu el E�i nu-l vA?zusem vreodatA? atA?t de des, ca-n aceste cA?teva zile E�i nopE�i. Nici mA?car locuitul A�mpreunA? nu ne aE�ezase de atA?tea ori unul lA?ngA? altul.

Asemenea oricA?rei serii de E�edinE�e la terapeut, A�ntA?lnirile noastre s-au rA?rit de A�ndatA? ce s-au descurcat iE�ele grijilor. Ne mai vedem din cA?nd A�n cA?nd la o terasA? din apropierea casei mele, doar cA?nd se A�ntA?mplA? sA? fie tuns E�i bA?rbierit. Altfel, A�i este ruE�ine sA? coboare din maE�inA?, chiar dacA? de la volan A�ntA?lneE�te A�nzecit mai mulE�i oameni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *