Generația mea. Din viața generației mele lipsește un deceniu, anii ’90, cei în care l-am înjurat pe Iliescu și am băut bere, ornându-ne CV-ul cu diferite realizări iluzorii, ca aceea de ziarist prost plătit, independent, stimat doar de prieteni. Generația mea a ținut pe după umeri, ca un frate mai mare, Generația PRO, pe care a inventat-o la PRO TV, pentru ca după aceea să se scârbească sau, dimpotrivă, să o apuce nostalgia, că altceva mai de soi nu s-a inventat în anii ’90.
Generația ta. Generația ta, Ursulean, Mako, Ciorniciuc, Vdovîi, bâjbâie la un început de subterană către deceniul ei lipsă, fiindcă lumea s-a mai răsturnat odată, prin 2009, nu chiar cum s-a răsturnat în 1989, dar pe-aproape și în orice caz cel mai tare după Ceaușescu. Când mi-ai zis să scriu la tine, Mako, și m-ai întrebat despre ce, ai zis: “Poate faci ceva despre generația noastră confuză, nush.” Am răspuns că nu sunteți confuzi, sunteți cam blegi. Dar, de fapt, da, sunteți confuzi – și sunteți blegi fiindcă sunteți confuzi.
Eu la ziarul Dreptatea (1992)