Era trecut bine de miezul nopții. El mă pedepsea pentru năzbătii imaginare, înfigându-mi mâna în păr în timp ce orgasmul aproape că trecea linia de finiș. Dintr-o dată, sar din pat ca arsă și el nu înțelege nimic.

– Auzi, fă, te-am văzut pă ultima pagină, ești bună, ia zi, cât e tariful?

– Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar ați sunat la telefonul de pont.

– Ce pont, nu mai face figuri, vin eu unde stai, am bani dăstui. Ai client, vorbim mai încolo?

– Vă rog să înțelegeți că ați sunat în altă parte.

– Fă, futu-ți morții mă-tii, ai harfe, bine, dau eu de tine!

El se uita la mine cu ochii goi. Normal că auzise toată conversația, la cât de tare urlase melteanul ăla. I-am explicat că am sărit din pat ca disperata dintr-un gen de reflex dobândit și că telefonul ăla chiar e important. Nu știu ce a înțeles și dacă m-a judecat, dar nici nu a mai contat.

La niciun sfert de oră, telefonul a sunat din nou. De data asta nu mai era vreun excitat singuratic, ci un deprimat care văzuse nu știu ce fotbaliști de la Dinamo beți în club. Am trimis paparazzii până acolo și am revenit la vene pulsând erectil și pornoșaguri. Dar pontul ăla nenorocit cred că voia un threesome, de nu ne lăsa să terminăm. Am adormit nervoși și ne-am trezit la fel, tot din cauza telefonului. Citește tot articolul …