Sergio Tacchini (19 martie)

Deschid prima bulA? cu mesaj de facebook E�i citesc textul: “N-am mai vorbit, sunt cu soE�ul A�n vacanE�A?”, dupA?, mesajul de Viber A�n care scrie “Sigur” E�i apoi a doua bulA? de facebook cu “PA?i tot aE�a o sA? fie, cu dramA?”. Bag telefonul A�n buzunar E�i nu rA?spund la niciunul dintre mesaje. Mi s-a spus cA? telefonul meu e ca Gara de Nord, mereu face zgomote E�i sunA?. MA? gA?ndesc cA? dacA? internetul ar fi o reE�ea de E�ine, atunci, da, telefonul meu ar fi o garA?, dar nu una A�n care se fac E�i desfac linii E�i rute, ci doar una populatA?, de vacanE�A?, ceea ce nu-i neapA?rat rA?u, dar nici bine, mai ales A�n zilele astea reci, ploioase E�i A�ntunecate. VA?ntul scA?rE�A�ie uE�a E�i A�i izbeE�te plasa de unul dintre stA?lpii din lemn de care stA? prins gardul.

Sunt A�n E�arcul pentru cA�ini din parcul GrA?dina Icoanei E�i scA?rE�A�itul uE�ii pare cA? vine dintr-o casA? jerpelitA? de pe GrA?dina Icoanei sau Dumbrava RoE�ie sau Aurel Vlaicu, A�n niciun caz cA? ar fi uE�a de la E�arc. AZmi ridic ochii de sub gluga albA?, murdarA?. Toate hainele de pe mine sunt murdare E�i miros E�i sunt aceleaE�i cu care eram A�mbrA?cat E�i A�n noiembrie, cA?nd banca pe care stau s-a zgA?lE�A�it cu totul, lovitA? de un fluier de picior din care nu a ieE�it niciun zgomot. Geaca roE�ie cu SF 49ERS nu cred cA? a fost spA?latA? vreodatA?, hanoracul de sub ea e mai mult gri decA?t alb, pantalonii turcoaz de trening sun pA?taE�i E�i murdA?riE�i de labe de cA�ine de cA?nd se topea zA?pada, iar Air Max 1 din picioare sunt rupE�i E�i fA?rA? E�ireturi, dar nimic de pe mine E�i nici eu un miroase E�i nu put.

Selfiastru

Spre deosebire de haine, putoarea nu e o minciunA?, restul, ca E�i literele, e vrA?jealA? sau, cel puE�in, poate fi vrA?jealA?. JumA?tate de orA? mai tA?rziu aE� putea fi un prinE� A�ntr-o imagine sau cult E�i oribil E�i miE�to, separat E�i toate A�n acelaE�i timp A�n oricare cA?rciumA? dintre cele douA? A�n care tot ieE�im. Nu existA? haine normale E�i mai puE�in normale, sunt, A�ntr-adevA?r, unele mai miE�to E�i altele mai puE�in miE�to, cine zice care E�i cum e, habar n-am, dar nici nu conteazA? pentru cA? oricum ai arA?ta, minE�i E�i spui adevA?rul A�n acelaE�i timp, la fel ca atunci cA?nd aranjezi fraze A�ntr-un text. AZn ultimA? instanE�A?, A�ntre a recunoaE�te tot E�i a mA?nca cA?cat pe o paginA? albA?, nu-i nicio diferenE�A?, la fel e E�i cu hainele, oricine ar purta orice spune adevA?rul despre el sau minte E�i oricum nu are nicio importanE�A? pentru cA? tot ce conteazA? e cum aratA? propoziE�ia dupA? ce ai pus punct. CA?nd mint, atunci cA?nd umblu jegos fA?rA? sA? fiu jegos sau atunci cA?nd lumea crede cA? sunt prinE� sau atunci cA?nd sunt cult fA?rA? sA? fiu prinE� sau cult ? Sau, de fapt, nu mint niciodatA? ? E?i mai ales de ce A�n anii A�n care trA?im, de ceva timp, deja, se pune problema veridicitA?E�ii felului A�n care arA?E�i ? Nu existA? haine cinstite E�i haine mai puE�in cinstite, E�i odatA? ce E�tii cA? e o graniE�A? subE�ire, la fel de vizibilA? ca un fir de pA?r alb cA?zut A�n lapte A�ntre adevA?r E�i minciunA?, tot ce trebuie sA? faci e sA? te aE�ezi de-a lungul ei E�i sA? te balansezi cA?nd A�ntr-o parte, cA?nd A�n cealaltA?. E un joculeE� tA?mpit E�i infantil E�i care se poate A�ncheia frumos. 99% dintre haine E�i accesorii sunt totodatA? prostii E�i adevA?rate, A�n spatele oricA?rui argument care poate pA?rea valid, cum ar fi funcE�ionalitatea. Dar adevA?rul este cA? dacA? funcE�ionalitatea nu ar fi E�i o minciunA?, probabil cA? toE�i slipii ar avea aceeaE�i culoare.

MA? urc pe bancA?, mA? aE�ez pe marginea ei E�i cu picioarele pe locul unde mai devreme am stat. MA? gA?ndesc despre ce sA? scriu E�i nu am nici cea mai vagA? idee, nu mA? intereseazA? nimic. Sunt ultimele zile de frig A�naintea depresiei de primA?varA?. UrA?sc primA?vara din toE�i mugurii trA?irii mele, A�n principal pentru cA? se A�nverzeE�te E�i A�nfloreE�te treaba iar eu voi fi rA?mas tot acolo unde mi se pare cA? sunt dintotdeauna. PrimA?vara pune presiune, am concluzionat cu o prietenA?.

Demult, am visat cA? stA?team la o masA? din lemn putrezit A�ntr-un pod faE�A? A�n faE�A? cu un copil mort, cu pielea albA? E�i strA?vezie ca a unei specii de salamandrA? care trA?ieE�te doar A�n A�ntuneric, A�n peE�terA?. Avea privirea A�ncruntatA?, ochii albastru-albicios E�i sprA?ncenele arcuite cA?tre capete E�i mA? ura pentru cA? A�E�i dA?duse seama cA? voi trA?i mult, iar el murise la nu mai mult de zece ani. Copilul mi-a spus cA? voi muri pe data de 19 martie. Nu voi uita niciodatA? acel vis pentru cA? A�mi doresc ca acel copil mort sA? fi avut dreptate. AZmi doresc sA? mor pe data de 19 martie, nu mi-aE� putea alege o zi E�i o datA? mai nesemnificativA? E�i impersonalA? decA?t 19 martie. E ziua perfectA? pentru mine pentru a muri. AE�a cA? dacA? nu voi muri sA?ptA?mA?na viitoare, nu se va A�ntA?mpla anul A?sta, cA?t despre depresia de primA?varA?, pA?nA? va veni sA?ptA?mA?na A�n care pe trotuare vor apA?rea gA?leE�i din plastic E�i de gunoi pline cu apA? E�i bujori, o voi fi acceptat.

AZncA? nu E�tiu despre ce sA? scriu, sunt urcat pe bancA? E�i mA? gA?ndesc la mine cum stau pe bancA?. Vreau sA? exprim asta, cumva, aE�a cA? mA? dau jos, pun telefonul pe cauciucul pe care se joacA? cA�inii A�n E�arc, dau drumul la timer, mA? urc A�napoi pe bancA? E�i fac o pozA? care nu e selfie pentru cA? nu va circula pe internet.

AE�tept, de sA?ptA?mA?na trecutA?, sA?-mi ajungA? un trening Sergio Tacchini. E un trening de jogging, din bumbac E�i cu glugA? A�n care un voi alerga niciodatA?. Bluza va face douA? cute, una mare deasupra buzunarului din dreptul abdomenului E�i una mai micA? la piept E�i va pA?rea un pic umflatA?. Pantalonii vor fi mulaE�i A�n spate E�i A�mi voi A�ntinde atA?t cA?t pot mA�inile A�n buzunarele lor, iar ei vor veni bufanE�i A�n pA?rE�i. AZl voi purta cu pantofi de alergare cu vA?rf, a cA?ror talpA? o voi toci mai mult pe exterior pentru aE�a calc. Treningul A?sta Sergio Tacchini e cel mai apropiat de ce vreau de la un trening, singura lui problema e cA? nu am vA?rsta pe care o vreau pentru el, dar mai tA?rziu va fi prea tA?rziu, nu pentru mine, ci pentru trening. Ar fi trebuit sA? fiu cu zece a�� cinE�pe ani mai bA?trA?n, sA? nu mai am pA?rul creE� decA?t cA?tre ceafA?, A�ntins E�i dat pe spate, mai alb decA?t e, deja, lung E�i cA?rlionE�at doar A�n spatele gA?tului, cA?zut peste glugA?. Ochii i-aE� avea E�i mai migdalaE�i decA?t sunt deja, din cauza vA?rstei, i-aE� acoperi cu ochelari de soare cu lentilA? mirror portocalie E�i aE� umbla aE�a printre niE�te oameni pe care, A�ncA?, nu A�i cunosc, la apus, pe marginea unei ape.

Ceea ce nu A�nseamnA? deloc cA? treningul nu e bun E�i cA? nu-l aE�tept cu mare drag.

$_57

UE�a E�arcului scA?rE�A�ie E�i se trA?nteE�te A�ncA? o datA? lovind acelaE�i stA?lp din lemn E�i mA? ridic ca s-o A�nchid cu zA?vorul pentru ca Zero, cA?E�elul meu, sA? nu fugA?. Cu o zi A�n urmA? aici, A�n parc, a avut loc un festival de muzicA? religioasA?.

AZn fiecare an, A�n perioada asta, A�n parcul GrA?dina Icoanei are loc un festival cu denumirea a�?Icoana a�� fereastrA? spre Dumnezeua�?. Anul acesta s-a desfA?E�urat A�n uichendul 8-9 martie. O scenA? cA?t un sfert de parc a fost pusA? A�n mijlocul acestuia, cu ecrane mari E�i A�ncepA?nd de la ora 8 dimineaE�a s-au cA?ntat cA?ntece religioase: a�?Dar cine cA?ntA? ?a�? am A�ntrebat pe cineva din E�arc care stA? chiar pe strada de lA?ngA? parc E�i mi-a rA?spuns: a�?PA?i, diverE�i popia�?. AZn timpul festivalului muzica se aude A�n tot cartierul, iar strA?zile de jur A�mprejur sunt A�nchise circulaE�iei E�i pA?zite de jandarmerie: Arthur Verona, GrA?dina Icoanei, Jean Louis Calderon E�i probabil cA? E�i altele din perimetru la care nu am ajuns zilele astea. Culoare cu garduri sunt organizate de jandarmerie la intrA?rile din parc, de parcA? ar fi unele de acces pe un stadion, iar trupele de jandarmi par pregA?tite ca pentru un protest, cu maE�ini E�i dube pe strA?zile vecine. De jur A�mprejurul parcului au fost ridicate steaguri naE�ionale iar senzaE�ia e cA? biserica, cu a�?ba�? mare sau mic, s-ar fi unit cu jandarmeria, cu a�?ja�? mic, pentru binele RomA?niei. AZn parc au fost aduse mai multe toalete ecologiceA�: a�?Acum doi ani au venit A?E�tia, credincioE�ii, E�i au A�ncercuit parcul cu torE�ea�?, povesteE�te altcineva din E�arc. Sunt destul de sigur cA? ceea ce s-a A�ntA?mplat A�n parcul GrA?dina Icoanei A�n uichendul 8 a�� 9 martie a fost cea mai idioatA? adunare pe care am vA?zut-o vreodatA?.

Nu am A�nE�eles absolut nimic E�i oricum, parcul GrA?dina Icoanei ar fi trebuit sA? fie cu totul altfel. BA?ncile ar fi trebuit sA? rA?mA?nA? verzi, aE�a cum au fost odatA?, la fel cum cei patru-cinci stA?lpi cu coE� din plastic A�n vA?rf E�i care luminau slab galben-verzui nu ar fi trebuit schimbaE�i. AZn niciun caz nu ar fi fost nevoie de aparate de salA? sau ceva apropiat iar parcul ar fi trebuit sA? rA?mA?nA? A�ntunecos. Peste gardurile din piatrA? nu ar fi trebuit sA? fie ridicate garduri din fier, iar eu A�mpreunA? cu niE�te oameni pe care nu-i mai cunosc ar fi trebuit sA? avem, din nou, 17-18 ani E�i sA? tragem heroinA? E�i ketaminA?, sA? bem vin E�i Frutti Fresh de pere pe marginea din spatele Bisericii Anglicane E�i sA? vomitA?m lichide peste trotuarul de la picioarele noastre pentru ca A�n final sA? arate ca E�i cum cineva tocmai l-ar fi spA?lat A�ntr-o zi de varA?. Pe Arthur Verona sA? fi rA?mas piatra cubicA? veche, iar peste drum sA? existe, A�n continuare, acea grA?dinA? botanicA? A�n paraginA? A�n care ne ascundeam de fiecare datA? cA?nd vedeam cA? maE�ini de poliE�ie A�ncepeau sA? patruleze A�n jurul parcului. 14 ani mai tA?rziu, nu doar parcul GrA?dina Icoanei aratA? altfel, ci tot oraE�ul E�i mA? surprind cum vA?d peisajele aE�a cum le E�tiam demult, fA?rA? legA?turA? cu realitatea E�i cu felul A�n care aratA? acum.

CA?teva ore mai tA?rziu vA?d bulevardul Magheru de sus, printre obloane. E tA?rziu E�i liniE�te iar ultimul vA?nt rece poate, acum, sA? facA? ce vrea el. Sau, cel puE�in, aE�a mA? simt. Telefonul A�mi sunA? de trei ori, o bulA? de facebook, un sms E�i A�ncA? o bulA? de facebook. AZn prima bulA? de facebook A�mi scrie eternul meu prieten Eugen RA?descu textul: a�?AZngeraE�, cred cA? E�i-a venit bluziE�aa�?, referindu-se la treningul Sergio Tacchini, pe sms soseE�te drama la care nu mA? mai aE�teptam dar care, totuE�i, mi-a fost trimisA?, iar A�n a doua bulA? de facebook e E?tefan Mako care A�mi spune: a�?Scrie nebunia taa�?, iar eu A�i rA?spund: a�?Perfecta�?.

(Selfist profesionist) Pula, e penibil, scrie tu ceva, orice

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *