Dacă plecam devreme de la protest, trăiam cu impresia că toți oamenii care s-au strâns în Piața Universității aveau același scop. Evenimentul care a început sâmbătă la șase seara în fața fântânii de la Universitate s-a chemat „Vrem să votăm, nu să pontăm”. Până să ajung acasă, n-am știut că despre asta e vorba.

Mulți au venit la un protest solidar cu diaspora nedreptățită de noul proces de votare – s-a strigat îndelung „Diaspora la vot” și „Vrem secții noi în turul doi”. Alții sunt aici pentru Macovei sau pentru oprirea exploatării gazelor de șist, unii pentru lupta anti-comunistă, care pentru alții e sinonimă cu demisia lui Corlățean sau a lui Ponta. Au fost și oameni care au ieșit din casă doar să strige ceva în genul „vorbiți cu toată lumea ca să nu se lase votul liber”.

Anul 1989 se repetă obsesiv printre protestatari. Se strigă „Jos comunismul”, se vorbește despre libertatea de vot plătită cu sânge. Sunt și tineri și bătrâni. La unul din megafoane e un domn care rememorează: „În ’89 am fost aici, cu tata. Veneam de la țară…”. Pare că nu-l ascultă nimeni, așa că se oprește din confesiuni și strigă „LI-BER-TA-TE, LI-BER-TA-TE”. Mulțimea învie dintr-odată. Însuflețit de reacție, tipul dă să continue, zice și în engleză ceva, dar deja nu-l mai bagă nimeni în seamă. A venit Monica Macovei, iar mulțimea strigă doar „Macovei, Macovei” sau „D-N-A, D-NA”. Se urlă și se aplaudă ritmat. La altă portavoce, o femeie mărturisește emoționată că a votat Macovei. Un bărbat se întreabă cine nu ar vota cu Macovei, iar apoi tot el spune că „acum nu urmărim voturi de calitate, urmărim voturi vrac”.

 „Demisia” în locul imnului național

Se strigă îndelungat „Jos, Ponta, jos/ Ești-un mincinos!”. Nu văd decât o cameră video și nu știu ce de la ce televiziune este. Mă mut lângă o familie cu un copil care e foarte implicat în scandări: de la „Jos, Ponta!” trece la „Jos, Pontică” și, în final, la „Jos, Paula!”. Tatăl copilului se amuză și-i spune soției – „Lasă, copiii trebuie să știe că dreptul la vot se câștigă greu”.

Între timp, s-a făcut ora șapte. Se încearcă intonarea imnului național, dar după vreo două strofe, mulțimea renunță și optează pentru „Demisia! Demisia!”. În stânga, o jurnalistă îi ia interviu unei tinere. Mă trag mai aproape ca să aud mai bine. Reportera vorbește în limba română, dar cu un puternic accent străin. Nu prind decât finalul conversației: „și sper ca numărul oamenilor care nu ies la vot să scadă… niciodată nu va apărea candidatul perfect”. „Ai avut ocazia să pleci din țară?” „Am avut, dar e bine și aici”. Zâmbesc amândouă.

Unul din organizatori propune să plecăm spre Ministerul Afacerilor Externe. O doamnă e revoltată de idee: „Nu înțeleg, de ce să mergem la MAE? Uite așa se rupe! Lumea pleacă acasă, iar acolo ajung un grup de 100”. Altă doamnă lansează teoria conspirației: „Ăștia cu fracking…cracking… au deturnat (protestul) ca de obicei. Ei au alte scopuri”. Altul îi răspunde că „prea analizăm pe diversioniști. Ar trebui să îi lăsăm în pace, să ne vedem de ale noastre”.

Titus, ești acasă?

O parte mare din mulțime se încolonează totuși pe bulevardul Magheru și pornește spre MAE. Pe drum se strigă „Titus, ești acasă?”, „Corlățean, demisia!” sau „În turul doi, Ponta la gunoi”. Jandarmii se asigură ca protestatarii să ocupe o singură bandă. Steagurile roș-galbene-albastre și cearșaful mare pe care scrie „Uniți” sunt umflate de vântul care se face tot mai rece. Grupurile strigă parcă mai tare: „Ceaușescu n-a murit/Este Ponta travestit”, „D-N-A, D-N-A, Ra-ho-va, Ra-ho-va”. Mașinile claxonează.

La Guvern ajung 600 de oameni, mai mulți decât au plecat de la Universitate. Mă lovesc de o femeie cu insigne și reviste pline de fața zombilată a lui Michael Jackson. Îmi arată punga ei de plastic plină cu mâncare pe care e scris cu pixul „Mîncare de la fani pentru Michael Jackson”.

În fața mulțimii, se strigă tare: „Ponta, nu uita, noi te vrem la DNA”. Jandarmii de lângă mine chicotesc ca la un autogol dat de adversar. Nu stăm mult, MAE e ținta.

Chiar înainte să facem pe dreapta pe Aleea Alexandru, strada ministerului vizat, e un afiș mare cu Victor Ponta. E deja vandalizat, cineva i-a desenat o mustață à la Hitler și urechi à la Mickey Mouse – dar asta parcă nu-i de ajuns pentru protestari. Câțiva îl scuipă direct pe buze, nas, bărbie – niște polițiști vin mai aproape, se uită ca la Mona Lisa, dar nu zic nimic. Jurnaliștii fac poze, multe poze, „e greu să prinzi scuipatul ca lumea”.Intrăm pe alee.

Absorbante și „păcat-păcat de sângele vărsat”

-1-0 Fener?
– 1-1.
– Hai bă, că Fener bate. Manchester ce-a făcut?

Jandarmii ţin scorul în timp ce ne conduc pe străduţe spre MAE, se strigă „Corlăţean demisia” în întuneric, nişte cucoane în taior ies în pragul restaurantului select şi dau din şolduri, aplaudăm şi trecem mai departe, la MAE nu e voie în stradă, blocăm accesul în instituţie, fără violenţă, rămînem în stradă, unde sînt ştampilele, în Teleorman, jos Ponta, e lună plină.

O gagică are o pancartă decupată dintr-o cutie de absorbante și strigă „Păcat, păcat de sângele vărsat”. Altcineva preia un slogan din Cluj – „Klaus, Klaus, scapă-ne de Mickey Mouse”. Oamenii agită mai tare pancartele.

„Vă rog să treceţi pe celălalt trotuar dacă vreţi să participaţi la această activitate”, zice jandarmul şef către nişte protestatari rătăciţi.

Se mai scandează puțin. Ne întoarcem la Universitate. Se discută mult, se strigă puţin, plimbarea de seară. La televizor e haos, protestarii sunt puțini, înjură, sunt violenți și au primit zeci de amenzi.

„Eu sînt o victimă”, zice o doamnă. Jandarmul de lîngă ea zîmbeşte: „Toţi sîntem victime. Credeţi că eu sînt miliardar? Aşa-i zic nevesti-mii în fiecare seară”.

În urma protestatarilor, o mașină REBU face deja de curățenie.

Lăsați băutura, vine dictatura!

De la Universitate, șerpuim printre străduțele din Centrul Vechi însoțiți de jandarmi. Lumea de la mese se uită la noi ca la găini, destul de încurcată. Unii cred că suntem de la o galerie de fotbal. Niște franceji ies afară din bar și cîntă ceva cu Vichy.

Se scandează „Ieșiți la vot în turul doi” și „Jos Ponta”. Cuiva îi vine ideea să urle „Lăsați băutura, vine dictatura”. Nu prea prinde la mulțime. Strigătele oamenilor sunt oricum acoperite de muzica care bubuie din cluburi. Totul durează 20 de minute și mulțimea pleacă acasă când cineva spune la portavoce că și mâine-i protest. La ora cinci.

***

Au contribuit: Andreea Glodeanu, Luiza Vasiliu, Felix Tzele, Matei Bărbulescu, Sorina Vasile 

Foto: Matei Bărbulescu, Luiza Vasiliu, Sorina Vasile