Pontul

Era trecut bine de miezul nopE�ii. El mA? pedepsea pentru nA?zbA?tii imaginare, A�nfigA?ndu-mi mA?na A�n pA?r A�n timp ce orgasmul aproape cA? trecea linia de finiE�. Dintr-o datA?, sar din pat ca arsA? E�i el nu A�nE�elege nimic.

– Auzi, fA?, te-am vA?zut pA? ultima paginA?, eE�ti bunA?, ia zi, cA?t e tariful?

– AZmi pare rA?u sA? vA? dezamA?gesc, dar aE�i sunat la telefonul de pont.

– Ce pont, nu mai face figuri, vin eu unde stai, am bani dA?stui. Ai client, vorbim mai A�ncolo?

– VA? rog sA? A�nE�elegeE�i cA? aE�i sunat A�n altA? parte.

– FA?, futu-E�i morE�ii mA?-tii, ai harfe, bine, dau eu de tine!

El se uita la mine cu ochii goi. Normal cA? auzise toatA? conversaE�ia, la cA?t de tare urlase melteanul A?la. I-am explicat cA? am sA?rit din pat ca disperata dintr-un gen de reflex dobA?ndit E�i cA? telefonul A?la chiar e important. Nu E�tiu ce a A�nE�eles E�i dacA? m-a judecat, dar nici nu a mai contat.

La niciun sfert de orA?, telefonul a sunat din nou. De data asta nu mai era vreun excitat singuratic, ci un deprimat care vA?zuse nu E�tiu ce fotbaliE�ti de la Dinamo beE�i A�n club. Am trimis paparazzii pA?nA? acolo E�i am revenit la vene pulsA?nd erectil E�i pornoE�aguri. Dar pontul A?la nenorocit cred cA? voia un threesome, de nu ne lA?sa sA? terminA?m. Am adormit nervoE�i E�i ne-am trezit la fel, tot din cauza telefonului.

Prin 2007 oA�cunoE�tinE�A? din VA?lcea m-a A�ntrebat dacA? nu vreau sA? merg la un interviu la CANCAN, cA? mA? E�tie tovarA?E�A? cu gramatica. AZn primA? fazA? nu am E�tiut ce sA? fac, A�nsA? mi-a spus cA? sunt salarii bune E�i pot creE�te pe acolo, aE�a cA? m-am dus. M-au pus sA? corectez un text E�i pA?nA? seara eram angajatA? cu acte A�n regulA? la corecturA?. A urmat un an liniE�tit, presA?rat cu rA?sete A�n suflet declanE�ate de lexicul colegilor, care erau preocupaE�i de “pielea scalpului” E�i de “carbohidranE�i” E�i de virgule A�ntre subiect E�i predicat.

AZncet, A�ncet, am A�nceput sA? scriu azi un articol, mA?ine altul, sperA?nd cA? o sA? ajung reporter cA?t de curA?nd. Norocu’ a venit cA?nd, A�ntr-o dimineaE�A? ploioasA?, E�efa mea mi-a propus sA? preiau importantul telefonul de pont, pentru cA? omul cA?ruia A�i deranja constant metabolismul tocmai A�E�i dA?duse demisia. La vremea aceea, nenorocirea aia de telefon era nici mai mult, nici mai puE�in decA?t o minA? de aur, iar CANCAN-ul exploatatorul potent cu vrA?jealA?.

Era perioada de orgasm multiplu al tabloidelor, a�zsenzaE�ionala�?, a�zn-o sA?-E�i vinA? sA? crezi!a�? E�i a�zavem dovada!a�? A�ncepuserA? deja sA? A�ntA?reascA? sfA?rcuri E�i sA? provoace erecE�ii grave printre cititori.

Am preferat sA? nu mA? gA?ndesc cA? pur E�i simplu lumea se ferea de telefonul A?la ca de o bunA?ciune cu sifilis E�i-am ales sA? cred cA? m-au ales pe mine pentru cA?, olteancA? fiind, aveam un debit verbal care nu E�inea linia ocupatA? prea mult timp, plus cA? eram doar aia micA? E�i implicatA?, care scoate suflete din oameni dacA?-E�i doreE�te un subiect. AZn fine, mi-au dat niE�te bani A�n plus la salariu E�i aia a fost.

Mi s-a fA?cut un fel de training: trebuia sA? rA?spund oricA?nd la telefon, chiar dacA? eram cu periuE�a de dinE�i A�n gA?t sau cu vasele murdare A�n chiuvetA?. Nu aveam voie sA? A�l dau pe silent, sA? fiu nepoliticoasA? sau sA? pierd vreun subiect. Trebuia, de asemenea, sA? fiu un bun negociator, sA? mA? tocmesc ca-n piaE�A? pentru fiecare subiect bun, lucru care mi-a adus skilluri de valutist, funcE�ionale E�i A�n ziua de astA?zi.

Nici nu E�tiu cA?nd miE�tocA?reala prietenilor s-a transformat A�n ceva mai trist. Devenisem dubioasa cA?reia A�i sunA? telefonul tot timpul. “CANCAN, bunA? seara!” mA? bA?ntuia clipA? de clipA?, ajunsesem sA? dorm iepureE�te ca nu cumva sA? ratez ceva, baE�ca uneori mai rA?spundeam aE�a E�i la telefonul personal, de se-ntreba tata dacA? nu cumva am luat-o razna.

Mi-am aduc aminte cum mA? spA?lam repede, lA?sA?nd telefonul pe marginea chiuvetei, E�i cum rA?spundeam la el chiar E�i A�n timp ce-mi fA?ceam unghiile. E?i pe prieteni A�i mA?nca A�n fund, mA? sunau cu numA?r ascuns pe telefonul A?la taman cA?nd apucam sA? beau E�i eu o bere dupA? program.

La A�nceput mi-era ruE�ine cA?nd mai primeam ponturi prin metrou sau prin lift, cei de lA?ngA? auzind din prima numele sectei pornoE�ago-senzaE�ionalistA? a cA?rei adeptA? eram, A�nsA? habar nu aveE�i cA?t respect primeam de la oamenii A�ndoielnici, cA?rora le sticleau ochii gA?ndind cA? mA? fac de niE�te bani dacA? A�mi spun cA?te pA?puE�i blonde a avut Andreea Marin A�n copilA?rie.

E?eful cel mare mA? mai verifica din cA?nd A�n cA?nd, sunA?nd cu numA?r ascuns sau punA?ndu-E�i amicii sA? A�ncerce sA?-mi vA?ndA? un pont. Mi-am aduc aminte cA?, A�ntr-un an, de PaE�te, m-a luat la pulA? cA? n-am avut semnal la telefonul de pont vreo cA?teva ore. M-a deranjat, A�nsA? n-am comentat prea tare, telefonul A?la era cea mai bunA? sursA? din lume, aE�a cA? nopE�ile nedormite E�i timpul pierdut vorbind cu toE�ii dubioE�ii reprezentau de fapt informaE�ii preE�ioase, care-mi reveneau A�n exclusivitate.

AZntr-o searA?, m-a sunat o doamnA?. Am simE�it din voce compasiunea E�i disperarea.

– AZn faE�a blocului meu sunt doi bA?trA?ni care-au rA?mas A�n stradA? E�i dorm A�ntr-o cabinA? de telefon. Nu putem sA? A�i ajutA?m cumva?

Am simE�it cum mi se face un mare gol A�n stomac. Cum nu mai aveam bunici A�n viaE�A?, am fA?cut tot ce am putut sA? A�i ajut.

N-aE� fi crezut vreodatA? c-o sA? rA?spund cu bucurie la telefonul de pont, A�n aE�teptarea ajutorului pentru noii mei bunici.

NiE�te oameni de la un hotel i-au gA?zduit cA?teva zile, pA?nA? le-am gA?sit un nou acoperiE� deasupra capului. N-am sA? uit niciodatA? lacrimile de fericire E�i privirea lor atunci cA?nd au ajuns la hotel, unde A�i aE�tepta mA?ncare de la restaurant, haine curate E�i promisiunea cA? nu vor mai fi singuri pe lume. Totul s-a terminat cu bine, A�nsA? telefonul a continuat sA? sune fA?rA? scopuri la fel de nobile.

cancan2

MA? minunam cum oamenii nu au altceva de fA?cut decA?t sA? gineascA? vedete prin cafenele E�i prin trafic E�i sA? cearA? cu tupeu teancuri de bani. E?i cA?te fete sunau curioase sA? afle cum se alege pornoista de la pagina 7, nici n-aveE�i idee!

AZncepusem sA? empatizez cu dispecerele de taxi E�i cunoE�tinE�ele care lucrau prin call center, numai cine a vorbit la telefon cu fel E�i fel de oameni poate sA? A�nE�eleagA? cA?t de greu e sA? te cobori la orice nivel E�i sA? reziE�ti eroic unui limbaj pentru care mama ta ar fi divorE�at de mult.

Aproape jumate din A?ia care sunau aveau o mare curiozitate: “DomniE�oarA?, ce-i A?la un pont? Poate avem E�i noi E�i-l vindem!”. AlE�ii vedeau numA?rul de telefon scris pe ultima paginA? a ziarului, fix lA?ngA? funduleE�ul photoshopat al domniE�ei care prezenta vremea, E�i sunau sA? vadA? cA?t e tariful, iar apoi chiar se enervau cA? nu vreau sA?-i finalizez E�i mA? luau la A�njurA?turi.

Am fA?cut E�i pe psihologul, cA?nd m-au sunat diverE�i cA?-E�i pun E�treangul de gA?t sau A�E�i omoarA? nevasta, am ajutat E�i oameni care nu aveau un acoperiE� deasupra capului, gA?sindu-le o nouA? familie, am E�i dat A�n gA?t un preot pervers de la Cernica. Devenisem una cu telefonul E�i ajunsesem sA? vizez cA? mi-l implantez A�n cap, sA? rA?spund la el doar cu gA?ndul E�i creierul sA? A�nregistreze toate apelurile interesante.

S-a lA?sat cu mare scandal dupA? ce, A�ntr-un weekend de VamA?, mi-au furat geanta, A�n care aveam, dincolo de chei, bani E�i acte, telefonul personal, pe cel de serviciu E�i pe A?la sfA?nt, de pont. Au urlat E�efii de parcA? m-ar fi suspectat cA?, sA?tulA? de telefon, l-am aruncat A�n mare E�i m-am piE�at pe ele de ponturi. Poate nici n-ar fi fost atA?t de rA?u sA? fac asta. Ce-i drept cA? zilele A�n care am aE�teptat dupA? un nou SIM E�i un nou telefon au fost ca o binecuvA?ntare, presA?ratA? totuE�i cu un acut sentiment de lipsA?, de parcA?-mi pierdusem un membru.

Telefonul de pont m-a A�nvA?E�at cum sunt oamenii cu adevA?rat, mai ales atunci cA?nd SfA?ntul Celularie le deschide porE�i nebA?nuite, care le permit sA? fie E�mecheri de cealaltA? parte a “firului”. Mai mult decA?t atA?t, opE�iunea de a suna cu numA?r privat parcA?-E�i dA? bonus un permis la biblioteca metropolitanA? a blestemelor sA� A�njurA?turilor. Nu cred c-aE� fi fost jignitA? atA?t de nasol E�i cu atA?ta patimA? nici dacA? mA? mA?ritam prin Vaslui cu un beE�iv fA?rA? conE�tiinE�A?.

Am A�n minte pentru totdeauna acel Nokia 2600 vai de el, pe ale cA?rui taste abia se mai zA?rea scrisul. O sA? mA? bA?ntuie ori de cA?te ori nu mai A�nE�eleg mundanul E�i ori de cA?te ori mA?-ntreb cA?nd o sA? staE�ionA?m E�i noi, romA?nii, pe partea dreaptA? a scA?rii rulante. O sA? repet numA?rul A�n minte cu fiecare gunoi aruncat pe jos E�i cu fiecare meltenism cotidian. AE�a am A�nvA?E�at cA? manevrele E�i combinaE�iile sunt miezul E�i cA? banii sunt, pentru mulE�i dintre noi, Dumnezeu.

A trecut prin redacții de scandal (Cancan) și prin altele de jurnalism de propagandă (Antena 1), dar a ieșit din toate cu bine, râzând de spectacolul pe care i-a fost dat să-l observe de aproape. A renunțat la telefonul de pont, și-a dat demisia când i s-a cerut să nu mai fie om. Acum lucrează la Șapte Seri, unde scrie texte de supraviețuire în jungla urbană.

4 comments

  1. Ciprian   •  

    Mă înclin, respect.

  2. Ralu   •  

    Cu tîlc povestea..Să ne ma scri Monico, aşa ne mai dezmorţim şi noi..

  3. Pingback: Un Uber pentru jurnaliștii freelance - Observatorul European de Jurnalism - EJO

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *