ViaE�a A�n satul Juanitei

Sunt singurA? pe o uliE�A? pA?rA?sitA?, de parcA? viaE�a ar fi plecat de mult din acest loc. Dintr-o clA?dire impozantA?,A�pictatA? A�n galben, vin note muzicale care parcA? au adormit tot. Merg prin praf spre casa A�n care am mai fostA�A�n februarie. Un dulA?u alb, care se odihneE�te la umbra unui cactus, A�mi dA? speranE�A?. ExistA? viaE�A? A�n satul Hutlatlauca, situat A�n centrul statului Puebla. Mexicanii A�l cunosc drept a�?satul cactuE�ilora�?. Eu A�l E�tiu drept satul Juanitei, femeia care ajutA? la curA?E�enie A�n casa A�n care locuiesc A�n Mexic.

Juanita s-a mutat la oraE� A�n ianuarie 2014, cu 2 sA?ptA?mA?ni A�nainte ca eu sA? ajung A�n Mexic. A trA?it toatA? viaE�a A�n satul pe care A�l iubeE�te cu un sentiment ce niciodatA? nu ar putea fi profan. AZn buletin are 50 de ani, dar chipul E�i mA?inile sugereazA? cA? centura ce A�i strA?nge mereu brA?ul carA? mai mulE�i. Atunci cA?nd nu gA?teE�te, spalA? sau vede telenovela, Juanita viseazA? cA? A�ntr-o zi se va A�ntoarce de tot A�n satul ei drag. AZntre timp, realitatea E�i necesitatea de a-E�i ajuta fiul de 20 de ani o E�in la oraE�.

sat

Din spatele gratiilor ce pA?zesc geamul, se aude vocea pe care o cA?utam: a�?no, no, miralaaa, ya llegA?!a�? (nu, nu, uite-o, a ajuns!). Juanita vorbeE�te la telefon, cocoE�atA? A�n geam, singurul loc A�n care prinde semnal A�n cA?suE�a ei. CA?nd mA? vede, faE�a i se rotunjeE�te E�i mai tare A�ntr-un zA?mbet E�i se grA?beE�te sA? A�nchidA? telefonul cu mA?inile bA?tA?torite. Tocmai o sunase familia care mi-e gazdA? A�n Mexic, A�ngrijoratA? cA? mA? voi rA?tA?ci E�i nu voi ajunge niciodatA?. Citește tot articolul …

Pontul

Era trecut bine de miezul nopE�ii. El mA? pedepsea pentru nA?zbA?tii imaginare, A�nfigA?ndu-mi mA?na A�n pA?r A�n timp ce orgasmul aproape cA? trecea linia de finiE�. Dintr-o datA?, sar din pat ca arsA? E�i el nu A�nE�elege nimic.

– Auzi, fA?, te-am vA?zut pA? ultima paginA?, eE�ti bunA?, ia zi, cA?t e tariful?

– AZmi pare rA?u sA? vA? dezamA?gesc, dar aE�i sunat la telefonul de pont.

– Ce pont, nu mai face figuri, vin eu unde stai, am bani dA?stui. Ai client, vorbim mai A�ncolo?

– VA? rog sA? A�nE�elegeE�i cA? aE�i sunat A�n altA? parte.

– FA?, futu-E�i morE�ii mA?-tii, ai harfe, bine, dau eu de tine!

El se uita la mine cu ochii goi. Normal cA? auzise toatA? conversaE�ia, la cA?t de tare urlase melteanul A?la. I-am explicat cA? am sA?rit din pat ca disperata dintr-un gen de reflex dobA?ndit E�i cA? telefonul A?la chiar e important. Nu E�tiu ce a A�nE�eles E�i dacA? m-a judecat, dar nici nu a mai contat.

La niciun sfert de orA?, telefonul a sunat din nou. De data asta nu mai era vreun excitat singuratic, ci un deprimat care vA?zuse nu E�tiu ce fotbaliE�ti de la Dinamo beE�i A�n club. Am trimis paparazzii pA?nA? acolo E�i am revenit la vene pulsA?nd erectil E�i pornoE�aguri. Dar pontul A?la nenorocit cred cA? voia un threesome, de nu ne lA?sa sA? terminA?m. Am adormit nervoE�i E�i ne-am trezit la fel, tot din cauza telefonului. Citește tot articolul …

Despre credibilitate. DouA? chestii pe care le avem de A�nvA?A?at din cazul Turcescu

Fi-E�i-ar curiozitA?E�ile, Mako. Ce vrei sA? zic de Turcescu? DacA? n-am scris pA?nA? acum la mine sau A�n Dilema, e clar, nu cred cA? am ce spune A�n secunda asta, explicaE�iile pe care le postA?m azi, la ora 14.00, pot fi contrazise de ce se-ntA?mplA? disearA?-n prime-time sau mA?ine la ora X. Dar dincolo de constatarea asta E�mechereascA?, chiar habar n-am de ce-a fA?cut Turcescu ce-a fA?cut E�i, sincer, mA? A�ndoiesc c-o sA? E�tim bine vreodatA?. Singurul lucru pe care pot sA?-l spun e cA? toatA? aiureala asta mA? mirA? mai puE�in decA?t pe alE�ii. AscultA? aici niE�te explicaE�ii mai mult pentru tine decA?t pentru public, fiindcA? publicului n-o sA?-i pese de toate astea. Citește tot articolul …

Terapie A�n taxi

Sunt o studentA? cu un buget a�?modest spre deloca�?, specific celor veniE�i din provincie pentru visul bucureE�tean. De-a lungul celor cinci ani de locuit aici, mi-am permis cu greu o chirie, de fiecare datA? A�mpA?rE�ind-o cu oameni disponibili sA? fragmenteze, la fel ca mine, spaE�iul E�i facturile. Am preferat strA?inii, cA?ci garantau sA? respecte pe celA?lalt, cu stricteE�ea specificA? omului nefamiliarizat cu ciudA?E�eniile colocatarului. Astfel puteam sA? trecem cu vederea tulburA?rile obsesiv-compulsive sau cine E�tie ce comportament sA?lbA?tic pe care unii l-ar fi considerat de netolerat.

Uite aE�a am ajuns sA? locuiesc A�n apartamentul care deschide discuE�ia acestui text. E nevoie de o oarecare introducere pentru ca povestea sA? nu fie socotitA? – doamne fereE�te – A�ntA?mplA?toare. Citește tot articolul …

Cum i-au evacuat mascaE�ii pe vecinii mei

Locuiesc pe strada Vulturilor de 14 ani. Prima impresie cA?nd am ajuns acolo era de favelA? brazilianA? (muzicA? pe stradA?, dans, haine colorate E�i copilaE�i murdari de la atA?ta joacA?). Copiii gA?lA?gioE�i se jucau de dimineaE�a pA?nA? seara cu mingea E�i loveau maE�inile, alarmele sunA?nd aproape continuu; femei A�n fuste scuipau seminE�e pe scA?unele A�n faE�a casei E�i stA?teau la taifas; la lA?satul serii, tinerii ieE�eau super-aranjaE�i E�i parfumaE�i la plimbare E�i la o E�igarA? la colE�. Animau strada cu zumzetul continuu E�i cu temperamentul lor coleric.

Cele mai interesante momente erau nunE�ile E�i A�nmormA?ntA?rile, la nunE�i, strada era plinA? cap-coadA?, nu mai puteai arunca un ac, venea uneori, pe vremuri, Florin Salam E�i-i A�ncingea cu melodiile lui de dragoste a�zVreau sA?-mi A�mpart viaE�a cu tine/Tu cu mine, eu cu tine/Oooof iubirea meaaa!a�?, iar la A�nmormA?ntA?ri era un cort pus lA?ngA? casA?, rudele cele mai apropiate la o masA?, iar un lA?utar cu voce gravA? cA?nta muzicA? lentA? E�i foarte tristA? pentru 2-3 zile neA�ncetat. De sA?rbA?tori, pregA?team cu pA?rinE�ii pacheE�ele cu eugenii, biscuiE�i E�i ciocolA?E�ele la care copilaE�ii care mereu se A�ncurcau A�n versurile sorcovei se bucurau pA?nA? la cer. Era tradiE�ia noastrA?.

De curA?nd a murit Dinte, bA?tut la secE�ia 10, Dinte era atA?t de sA?rac cA? abia dacA? s-a simE�it vreo A�nmormA?ntare pe stradA?, era parcagiu, o mai avea doar pe mama lui bolnavA? terminal. El era unul dintre cei ce trA?ia A�n sA?rA?cie abjectA?, ca unele dintre familiile care azi sunt evacuate.

Pe strada Vulturilor numA?rul 50 locuiau de aproape 40 de ani aproximativ 100 de persoane de etnie romA?. OcupaserA? acest imobil, care se A�ntinde de-alungul unei alei. Din luna iulie au fost anunE�aE�i, cA? pe 15 septembrie, A�n prima zi de E�coalA?, copiii nu vor mai avea unde sA? se A�ntoarcA?. Au primit ordin de evacuare forE�atA? E�i nu mai existA? cale de A�ntoarcere.

Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire

Foto: Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire

DupA? ce firma a cA?E�tigat A�n proces dreptul de a-i evacua cu forE�a, s-au strA?ns dube de jandarmi E�i mascaE�i, blindaE�i ca A�n filme, care i-au scos cu tot cu lucruri din case. Ieri dupA? amiazA?, un escavator era poziE�ionat A�n faE�a intrA?rii de pe alee pentru a bloca intrarea A�n casA?. Apoi a intrat E�i a A�nceput sA? demoleze. Citește tot articolul …

a�zPalestinienii sunt A�n standby sA? devinA? martiria�?

Nablus, West Bank, Palestina. Doi adolescenE�i, soldaE�i israelieni, opresc autocarul A�n care mA? aflu cu un grup de tineri palestinieni. FluturA? mitralierele A�n aer. AZi vA?d pe geamul autocarului cum A�ndreaptA?A�automatele spre noi. E?i rA?d. E o glumA?? IntrA? A�n autocar. a�zHamas? Fatah? Heroine? Hashish?a�?

AZl strA?ng de mA?nA? pe tipul lA?ngA? care stau. Nu E�tiu cA?, de fapt, el e mai speriat decA?t mine. E fugit din Hebron, zonA? A�nchisA?, la fel ca FA?E�ia Gaza, A�n urma rA?pirii unor adolescenE�i israelieni, pe 12 iunie. Un soldat se uitA? lung la noi. MA? A�ntreabA? de unde sunt. RomA?nia. AZi place rA?spunsul. ZA?mbeE�te E�i merge mai departe. AZn timp ce coboarA? A�i cade kippa din cap.

AE�a e prin unul dinA�punctele de control instalate de armata israelianA?. AZn februarie 2014 erau 99 de puncte fixe de control E�i 265 volante, conform Centrului israelian pentru drepturile omului A�n teritoriile ocupate.

Am ajuns A�n Palestina A�n 20 iunie pentru un proiect de teatru A�n care urma sA? particip ca regizor la o producE�ie cu E�i despre generaE�ia tA?nA?rA? din Palestina, generatA? de unul dintre cele mai active E�i activiste teatre din West Bank. Munca mea de acolo ca regizor a fost A�nsoE�itA? de o A�ntA?lnire necosmetizatA? cu ceea ce A�nseamnA? Palestina azi.

Citește tot articolul …

Zece ani soldat A�n Israel


AZntr-un bar din SA?o Paulo, un bA?trA?nel de 92 de ani, cu fes de dac A�n vA?rful capului, primeE�te bezele de la o braziliancA? de 80 de ani. Asta A�mi face curte. BA?trA?neE�ea… o iei razna. Trage din pipA? E�i A�E�i mA?reE�te ochii, cu poftA? de vorbA? A�n oricare din cele trei limbi E�tiute la perfecE�ie: romA?nA?, ebraicA?, portughezA?.

E?tefan ChiE�imia s-a nA?scut la 28 octombrie 1926, A�n satul Dimiana, judeE�ul BuzA?u, al cincilea din E�apte copii.

La 22 de ani, dupA? Al Doilea RA?zboi Mondial, E�i-a luat lumea A�n cap E�i a plecat spre America, dar a ajuns sA? lupte A�n rA?zboaiele Israelului. De 56 de ani stA? A�n Brazilia. A avut o fabricA? de chiloE�i E�i acum, cu pipa A�n gurA?, e mascota cartierului A�n care locuieE�te: i se spune A�n portughezA? brazilianA? StA�fan sau o romeno. CA?nd nu citeE�te ziarul cu lupa, se trage de E�ireturi cu ospA?tarii E�i vecinii, are grijA? de lucrurile homleE�ilor sau vorbeE�te despre rA?zboi cu medicii evrei de la spitalul din apropiere. Citește tot articolul …

BurlA?cia A�ntre popoare

Suntem de o orA? A�n Moldova. Nu mi-aE� fi dat seama cA? am trecut A�n altA? E�arA? dacA? nu s-ar lA?fA?i pe fesele dealurilor zeci de vii E�i livezi. E?oseaua trece grA?bitA? prin RezervaE�ia NaturalA? Codrii. Mai puE�in grA?bitA?, o cA?ruE�A? pe acostament. AZi fac entuziasmat cu mA?na copilului din fA?n – prima interacE�iune cu un moldovean la el acasA?! AZmi rA?spunde cu ambele mA?ini: muie! AZmi aranjez calm ochelarii de soare E�i aleg sA?-mi alimentez iluzia mai departe cu radio local.

Se E�ine weekend de burlA?cie pentru un frate, aE�a cA? ne-am gA?ndit sA? petrecem tot A�ntre fraE�i, printre moldoveni. ChiE�inA?ul e aproape de graniE�A? E�i cicA? ar fi ieftin, iar noi suntem doxA? de geopoliticA? E�i cliE�ee despre basarabeni.


Citește tot articolul …

Jurnal de Belgrad

Am pornit de dimineaE�A?, de la Biserica AnglicanA?.

Nu se E�tie exact de ce orice iniE�iativA? de comunitate A�n BucureE�ti tre sA? porneascA? de pe strada Verona, evident cu conotaE�ie de la (non)evenimentul ce-o A�nsoE�eE�te an de an.

Pe scurt, am pornit de aici. Opt inE�i, jumA?tate corporatiE�ti, jumA?tate liber-profesioniE�ti, mai toE�i un pic cocalaro-boemi, altfel n-ar da nimeni pe-un scuter de douA? ori mai mult decA�t pe un altul la fel de bun. Vespa e un soi de BMW, pentru urbani. Il scoE�i A�n general A�n weekend ca la paradA?. E unu dintre cele 100 E�i ceva de lucruri a�?white people likea�?. Evident nu se mA�ndreE�te nimeni cu asta.

Citește tot articolul …

Jurnal mizerabil de la Work and Travel

AZntr-o searA? de varA? primesc un SMS de la un prieten. a�?MA?ine plec A�n Grecia. Hai la o berea�?. CA?teva ore mai tA?rziu, A�mi povesteE�te despre jobul lui de varA?, la un hotel de pe insula Kos din Grecia. O varA? fA?rA? bani A�n BucureE�ti nu A�mi surA?de cA?tuE�i de puE�in, aE�a cA? mA? trezesc cA?-mi iese pe gurA?, fA?rA? s-o rumeg deloc, regretabila idee: a�?ce aE� veni E�i eu…a�?.

A doua zi aflu detaliile. Salariul ajunge undeva pe la 1000 de euro pe lunA?, joburi de barmani E�i ospA?tari, cazare E�i trei mese pe zi. De dragul diversitA?E�ii, pentru douA?-trei luni, sunA? oarecum interesant.

Nu am mai fA?cut niciodatA? astfel de joburi, dar A�n general nu mA? dau A�n lA?turi de la niciun fel de muncA?. Cred cA? din absolut orice ai de A�nvA?E�at. Singurele experienE�e cu barurile dateazA? de peste 15 ani, cA?nd fA?ceam pe barmanul A�ntr-o speluncA? deschisA? de mama A�n NegreE�ti. CrA?E�ma se numea, deloc surprinzA?tor, NegreE�teanca. Citește tot articolul …