Am 27 ani și pe ultimii patru jumate i-am petrecut în Londra, unde am deocamdată un job OK și o viață OK de om din clasa de mijloc. Nu m-am cărat din România de răul ei, dar aș minți să zic că momentan nu-mi merge mai bine aici (deși am avut și zile mai proaste, în special când așteptam – și așteptam, și așteptam! – permisul de muncă).
După ce-am văzut deja mult-discutatul reality-show Channel 4 „The Romanians are Coming”, am fost dezamăgită să-mi dau seama că ce-au înțeles din el mulți compatrioți, inclusiv prim-ministrul și-un ambasador, e să se revolte în numele clasei de mijloc. Unii au ținut să se delimiteze în gura mare de romi și de oamenii săraci din România și din emisiune, ba au organizat și un protest. Eu nu m-am simțit ofensată de emisiunea cu pricina, mai degrabă deprimată. Sărăcia din România e reală, și, alături de migrația în masă a cetățenilor săi, e în principal responsabilitatea statului român, nu a străinilor de la un canal TV, care n-au datoria să ne menajeze sau să fie PR-ii noștri. E absurd să ne imaginăm că o să ne îmbunătățim imaginea în ochii străinilor dacă ne apucăm să strigăm că oamenii din emisiune n-au nici o treabă cu țărișoara noastră minunată.
Dar am mai observat și alt soi de reacție, în extrema cealaltă: unii au rămas cu impresia că Channel 4 și-a dorit să facă un documentar mișto, onest, de mare clasă, plin de compasiune, schimbător de percepții, ba chiar că a și reușit. Că nu putem să-i bănuim sub nici o formă pe producătorii britanici că ar fi fost tendențioși în vreun fel. Că e cazul, ca să arătăm că suntem deschiși la minte, să le oferim laude. Oameni buni, mă scuzați, dar sunteți în pom, unul plantat în solul fertil al naivității.
Contextul în Marea Britanie la ora actuală e ăla care e, adicătelea foarte anti-străini și anti-săraci. E an electoral, și alegerile europarlamentare de anul trecut au fost câștigate aici de UK Independence Party (UKIP), un partid al cărui principal subiect de discuție sunt imigranții din Estul Europei care cică năvălesc aici ca în El Dorado și trebuie opriți cu orice preț.
„Romii din România trăiesc ca animalele, normal că vor să vină într-o țară civilizată”, a zis liderul UKIP Nigel Farage într-un interviu. Între timp, actualul guvern Conservator a fost tare energic în implementarea unei reforme a ajutoarelor sociale, care s-a lăsat cu tăieri substanțiale, reorganizări și penalizări. Pensiile pe caz de boală și handicap, de pildă, sunt mai nou reevaluate de companii private, rezultatul fiind că au început să tot apară știri despre cetățeni care așteaptă juma’ de an să fie evaluați sau care mor cu zile pentru că evaluatorul i-a considerat în mod eronat apți de muncă. Acum ceva vreme, făcea mare vâlvă în presă povestea unui diabetic găsit mort în casă și cu insulina stricată în frigider fiindcă nu mai avusese bani să-și plătească curentul după ce i se tăiase ajutorul social.
Pe de altă parte, cu ocazia altei emisiuni Channel 4, majoritatea telespectatorilor au fost de părere că ajutorul de șomaj încurajează lenea și statul degeaba, iar dintr-un sondaj IPSOS MORI reiese că frauda la ajutoare sociale e percepută de publicul britanic ca fiind de 34 ori mai mare decât e în realitate.
Pe scurt, situația e deja cam albastră. Avalanșa de emisiuni ca „The Romanians are Coming”, supranumite în presa britanică „poverty porn”, ajută, intenționat sau nu, statul să câștige sprijinul opiniei publice pentru măsurile de înăsprire a umilințelor la care sunt supuși imigranții și săracii, scoși țapi ispășitori pentru recenta criză economică.
Adevărata problemă financiară numărul unu a Marii Britanii, evaziunea fiscală (plus evitarea impozitelor prin trucuri legale) e sublimă, dar cam lipsește cu desăvârșire de pe agenda publică, poate pentru că unele companii media comit și ele asemenea manevre și pentru că celor care au puterea nu li se pare o greșeală la fel de gravă când cineva manipulează sistemul la vârf și nu în straturile de jos.
Emisiunile de felul ăsta nu stârnesc empatie pentru săraci, dimpotrivă, îi exploatează și îi expun judecății publicului din clasa mijlocie, căruia i se oferă astfel autoritatea să decidă dacă subiecții sunt suficient de cinstiți și virtuoși cât să merite empatie (și în general balanța înclină spre “nu”. “Săraci, săraci, dar uite cât fumează”, zicea pe Twitter cineva despre Romanians are Coming, de pildă). Mesajul e clar: “ei” nu sunt ca “noi”, iar telespectatorii sunt invitați să se holbeze așa cum pe vremuri se holba lumea la gemenii siamezi sau femeia cu barbă.
O listă de emisiuni britanice din ultimii ani despre săraci și/sau imigranți: On Benefits and Proud (Channel 5), Gypsies on Benefits and Proud (Channel 5-tot cu protagoniști români), The Scheme (BBC), Saints and Scroungers (BBC), The Tricks of the Dole Cheats (Channel 4), Benefits Britain: Life on the Dole (Channel 5), Benefits Street (Channel 4), Immigration Street (Channel 4- difuzat, apropo, fix după Romanians are Coming), Illegal Immigrants and Proud (Channel 5), Benefits: Too Fat to Work (Channel 5) , Immigration Nation (Channel 4), Nick&Margaret: We Pay Your Benefits & Too many Immigrants? (BBC1- în care unor englezi albi li se dă ocazia să evalueze dacă niște străini cu care sunt puși să petreacă nițică vreme sunt bineveniți în Marea Britanie sau nu), Skint (Channel 4), Benefit Brits by the Sea (Channel 5) etc.
Nu le-am văzut pe toate, deci nu mă pot pronunța întru totul despre conținut, dar observați cuvintele cheie din titluri: „benefits”, „scroungers”, „tricks”, „dole cheats”, „immigrants”, „gypsies” . Apoi, sperieturi-ironice-și-nu prea: „too many immigrants?” „the Romanians are coming!” Segmentul ăsta de piață e așadar suprasaturat, iar „Romanians are Coming” nu aduce o perspectivă nouă – tot ce face e să mențină sub lupă aceleași categorii defavorizate, care nu se aleg cu nimic bun din asta.
Nu zice nimeni să strigăm EMINESCU A INVENTAT AVIONUL! în fața sediului Channel 4, dar serios acum – nimic nu e întâmplător la show-ul ăsta, de la momentul ales pentru difuzare (cu câteva luni înainte de alegeri), la titlu și promourile omniprezente în care cineva strigă, după ce și-a primit ajutorul de șomaj: „Ce-mi plac banii tăi, Anglia!”.
Eu una cred că am să-mi arăt aprecierea față de următorul episod al emisiunii făcând ceva mai util la ora difuzării, de exemplu să mă uit pe pereți.
In sfarsit, am gasit si un punct de vedere inteligent, echilibrat, in legatura cu documentarul transmis zilele aceastea la Channel 4. Felicitari, Nadia!
Singurul lucru care nu ma convinge este urmatorul: daca jurnalistii britanici sunt de buna credinta, de ce au inceput documentarul (chiar din primul episod) luand drept protagonisti un grup de persoane de etnie roma si au intitulat documentarul “Vin romanii”? Sunt ei reprezentativi pentru natia romana?
Nu spun ca povestea lor trista sa fie cenzurata, ascunsa sub pres, ci dimpotriva. Poate in acest fel autoritatile romane se vor sensibiliza (desi, am mari dubii ca se va intampla o astfel de minune). Dar de ce nu se putea spune povestea lor pe undeva pe la mijlocul documentarului?
P.S.: Nu sunt rasist, doresc ca romii sa fie integrati in societatea romaneasca si nu izolati in ghetto-uri; nu cred ca poate exista o politica mai daunatoare decat asta.
P.S. 2: Ar fi utila posibilitatea de a corecta textul dupa ce a fost publicat, asa cum e posibil pe Facebook, de exemplu. Am fost nevoit sa mai postez o data acelasi text pentru a corecta o greseala minima…
A… si inca ceva… Replica din trailer a personajul care spune, textual: “I love you benefit, I love you money, England!” mi se pare mai falsa decat o bancnota de 30 de lire!… 🙂
“Emisiunile de felul ăsta nu stârnesc empatie pentru săraci, dimpotrivă, îi exploatează și îi expun judecății publicului din clasa mijlocie… iar telespectatorii sunt invitați să se holbeze așa cum pe vremuri se holba lumea la gemenii siamezi sau femeia cu barbă… observați cuvintele cheie din titluri”
De curiozitate, cum ai cataloga articolele CJ numite “Din groapa de gunoi in combinatul chimic”, “Bruce Lee, regele canalelor”, “Am fost smardoaica”, “Un boschetar cuminte”? DACA le-ai citit.
Dar de titluri ce zici?
Ce zici, Kevin Carter, cu poza lui faimoasa din Sudan, a facut “poverty porn” sau jurnalism? Sau ambele?
“Poverty porn” nu a aparut de ieri, de azi si, orice ar zice sau crede sau ar dori creatorii lui, este facut in primul rand pentru a fi vazut/citit/comentat.
Are si efecte nefaste? Desigur.
Poate avea si efecte pozitive? Mai rar in Romania, unde lumea se inghesuie sa se simta jignita sau manipulata si atat.
@Dan Popa: Mie mi se pare o falsă problemă asta cu reprezentativitatea, ca să fiu sinceră. Până la urmă, cum spuneam, e vorba de un reality show pe un canal orientat înspre divertisment, nu de un efort de PR în sprijinul bunei imagini a statului român.
@Cristian: Nu există răspunsuri alb-negru sau universal valabile la întrebările pe care le pui. Eu una cred că fiecare jurnalist trebuie să se folosească de propria conștiință ca să decidă unde se termină “povestea asta trebuie spusă” și unde începe exploatarea. Nu e o decizie ușoară- dacă stăm să ne gândim bine, Kevin Carter s-a sinucis.
Nu e intenția mea să condamn emisiunea Channel 4, ci să atrag atenția asupra contextului, care e extrem de important. În an electoral, într-o țară unde opinia publică e din ce în ce mai pornită împotriva străinilor și a “asistaților social”, iată, rulează toată ziua un promo pentru o emisiune nouă în care un om cu accent străin și zâmbet larg le spune telespectatorilor iar și iar: “Îmi plac ajutoarele tale sociale, Anglia! Îmi plac banii tăi!” Poate e o coincidență. Și poate există Moș Crăciun. Și poate cei de la Channel 4 habar n-aveau că emisiunile lor pot avea consecințe negative: http://www.mirror.co.uk/news/uk-news/benefits-street-iain-duncan-smith-3019449
Buna Nadia, cu toate ca incerci sa prezinti un punct de vedere personal intr-un mod obiectiv, pari putin pornita pe UKIP si iti dau dreptate, sunt niste dobitoci.
Sunt curios cum explici faza din documentar in care sublineaza faptul ca emigrantii totusi platesc taxe si impozite, proportional mai mult decat localnicii.
O zi placuta iti doresc!
Acuzaţia de hoţie la adresa românilor şi ţiganilor şi cea de parazitism şi evazionism la adresa băştinaşilor sunt false probleme, împrumutate de la americani (“ăia cu welfare sunt redneci paraziţi”). Cel care e hoţ profesionist ştie să fure oriunde ar fi, nu îl reţine o graniţă, iar cel care e meseriaş se duce să muncească, fiindcă asta ştie el să facă.
Un rromânaş ajuns prin Şviţerland zicea cam aşa: nu e cine ştie ce să spui că te-ai adaptat profesional. Meseria e tot meserie, calculatorul tot calculator, şurubelniţa tot şurubelniţă şi la români, şi la elveţieni. Dacă îl pui pe român alături de un elveţian băştinaş, nu se deosebesc profesional (bineînţeles, dacă sunt buni profesionişti şi vor să îşi facă bine treaba). Defectul stă în modul de a socializa al românilor. Sau al ţiganilor, arabilor, indienilor, libanezilor (care sunt altă specie de arabi), ruşilor şi altor neamuri “neadaptate la moravurile locale”. Modul în care se strâng laolaltă, vorbesc, mănâncă (de la grătarul de pe balcon!) etc
Vreau sa cred ca acum se face tranzitia de la generatia britanicilor care ii privesc pe negri, indieni, asiatici sau est europeni ca pe simple unelte la cei care intradevar ne vor considera si pe noi ca parte a acestei societati.
@nautilus: britanicii nu sunt chiar cei mai primitori oameni de pe pamant iar zambetul lor fals nu incurajeaza pe multi