Muzica populară electronică din Coreea de Nord

În Coreea de Nord muzica electronică are o cu totul altă conotație decât cea cu care ne-am obișnuit în general prin partea astalaltă a lumii.

E un amestec molipsitor de ritmuri electronice contemporane, cu linii melodice în mare parte occidentale și din ultimile decade ale secolului din care tocmai am ieșit, dar cu o abordare excepțională a folclorului autohton, încât la prima audiție nici nu știi dacă să strâmbi din nas sau să fii în culmea fericirii. Nu e nici muzică kitschoasă, nici muzică folclorică, nici muzică electronică. E muzică populară electronică.

Deși face parte din muzica de tip propagandistic, fiind sub directa îndrumare a conducerii statului, se observă că rolul nu este întotdeauna unul de propagandă, temele abordate fiind de multe ori universale, în general despre dragoste, de asemenea sunt multe exemple doar cu muzică instrumentală, mizându-se mai mult pe rolul inducerii forțate a binedispoziției. Și ce binedispoziție! Odată ce asculți muzica asta, simți cum îți dorești să iei primul zbor cu avionul și să ajungi la noii tăi camarazi. O poți face prin cea mai prietenoasă agenție de turism, care te așteaptă direct de pe Facebook. Sau te poți mulțumi cumpărând de pe net un album special, cu cele mai de seamă compoziții, produs de casa de discuri Sublime Frequencies. Îl găsești și la mâna a doua pe Amazon sau pe Discogs.

Pochonbo Electronic Ensemble – We Are Masters of the Farm:

Nu se poate spune că muzica de propagandă este un gen muzical, având în vedere că este singura muzică promovată în Coreea de Nord, cea tradițională fiind ceva mai neglijată în forma ei inițială, și mai mult integrată sub formă de fuziune, dar ne putem da seama că influența electronică, care și-a făcut simțită prezența cam de prin anii 80, va duce la o diversificare. Se observă cum ansamblul electronic Pochonbo și-a format deja o manieră proprie, pe când alte grupuri sau orchestre care au folosit și partea electronică, s-au dus în alte direcții, mai mult înspre sunetul specific muzicii pop occidentale, ba unele dintre formații chiar au încercat ceva mai timid stilul Pochonbo.

Wangjaesan Light Music Band:

Abordarea aceasta electronică se poate regăsi local sub titulatura de Disco. Cei de la casa de discuri Sublime Frequencies, care au descoperit potențialul ansamblului Pochonbo, au numit muzica lor ca fiind “Commie Funk”, adică varianta comunistă a muzicii funk..

Radio Pyongyang – Motherland Redux:

Statul coreean, și în general statul de tip comunist, oferă aparatura și condițiile necesare pentru dezvoltarea muzicii electronice, pentru că, deși în mod normal suntem tentați să gândim că o societate comunistă e caracterizată mai degrabă de conservatorism, din contră, se marșează, poate cam forțat, pe ideea omului nou, al progresului, muzica electronică fiind cea mai bună forma de a susține această idee.

O marșare cam forțată pentru că, deși sunt oferite condițiile necesare, există posibilitatea ca muzicienii să nu dea randamentul necesar, și astfel aparatura sofisticată, inaccesibilă cetățeanului de rând, să zacă la propriu și să iasă din uz fără ca ea să fi fost măcar folosită.

Și dau aici exemplul țării noastre, care a întrunit aceste condiții în perioada comunistă, dar nu prea a avut muzicienii la momentul potrivit, sau dacă i-a avut, fie ei au preferat să integreze partea electronică în așa-zisa muzică ușoară, fie au preferat să compună pentru un număr restrâns de oameni, din varii motive, precum frica de cenzură sau din demnitate. Recomand în direcția asta un articol scris recent de Alex Brătianu în Dilema Veche, din numărul dedicat muzicii electronice în comunism: România electronică?.

Mă lansez un pic într-o mică speculație și îmi închipui că poate și noi am fi avut o muzică de propagandă în varianta electronică, și că nu ne-am fi oprit doar la faza de muzică ușoară dacă încă mai eram sub dictatura comunistă, și că probabil artiști precum Matze ar fi scos hituri mișto, cu o abordare nu neapărat cinică, cum a făcut-o după revoluție chiar Matze, dacă tot l-am dat ca reper, totuși ar fi fost posibil ca acești artiști să fi preferat să ducă o viață cu onoare și să sfârșească prin pușcăriile comunismului.

În încheiere, le recomand celor care încă nu au ajuns pe aceste meleaguri, fie ele doar virtuale, o formație din zona muzicii Hardcore Techno care, multă vreme s-a crezut chiar a fi din mișcarea de rezistență din capitala nord coreeană. Momentan nu se știe sigur care este adevărul, cert este că a apărut un zvon cum că guvernul i-a arestat și executat în secret pe membrii grupului, sau că ar zace prin închisoare pe viață, de asemenea că guvernul le-a șters contul de MySpace și le-a distrus toate înregistrările. Același tip de zvonuri se întâlnesc cam prin toată industria muzicală nord coreeană, dar ele sunt de multe ori demontate de vecinii lor de peste graniță, cum sunt japonezii. Nimic nu este cert în afară de muzică.

Pyongyang Hardcore Resistance – Resistance 1:

Domnu X e un căutător de muzică, dezgroapă tot felul de genuri marginalizate și le pune prin cluburi dubioase. Trăiește la țară. FAQ: Cine l-a promovat pe Bahoi? Domnu X Cine a adus folcloru'-n Subcarpați? MisteriX

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *