Mamă sau pușcăriașă

Foto: Cornelia G.

Am venit în Mexic ca voluntară într-un orfelinat. Trăiesc aici de aproape un an și încă mă mai mir – în biserici se fac exorcizări, în ringuri sunt lupte libere cu măști. Oamenii ăștia sunt foarte diferiți de europeni și americani. Acum câteva luni am aflat că avortul e ilegal, iar femeile care încearcă să scape de o sarcină nedorită fac 30 de ani de pușcărie.

Guadalupe e una din fetele lăsate să sângereze pe holurile spitalelor publice din Puebla, Mexic. Are 20 de ani, un metru patruzeci și tocmai s-a lăsat măcelărită de un doctor clandestin, pentru a scăpa de o sarcină riscantă. A plătit 5000 de pesos pentru avortul la negru, deși salariul ei pe o lună e de șase ori mai mic. Guadalupe mai are un copil acasă, e madre soltera (mamă necăsătorită). Îl crește cu salariul de 800 de pesos (aprox. 190 lei) luat la două săptămâni, într-o papetărie.

În a treia lună de sarcină s-a simțit rău, amețea și se dezechilibra tot mai des, așa că a mers la spital. Medicul i-a spus că sângele fătului nu e compatibil cu al ei, că organismul îl percepe ca pe un corp străin și sistemul imunitar luptă împotriva lui. Incompatibilitate de Rh, în termeni medicali. Ceva tratabil, dar Guadalupe nu știa asta, iar medicii nu au ajutat-o să înțeleagă. Primul doctor a trimis-o la plimbare fără prea multe explicații, deși sarcina avea nevoie de un tratament special. Fata s-a speriat și a ales avortul ilegal cu un medic clandestin.

După intervenție, Guadalupe a început să sângereze abundent, probabil din cauza condițiilor insalubre. Acum e din nou în holul spitalului public care a trimis-o acasă.

Guadalupe e de vină

Fără să-i asculte motivele, medicul de gardă o face delincventă și refuză să o ajute. O lasă pe hol, în timp ce anunță Ministerul Public (M.P) că au pe cineva care a avortat. Când reprezentanții ministerului ajung la spital și văd că delincventa este o puștoaică speriată, îi dau doar un avertisment și o lasă în pace. Medicii sunt însă hotărâți să își facă datoria până la capăt și cheamă din nou autoritățile, care de data asta înaintează o plângere. Singurul drept care i se respectă Guadalupei a fost că nu ajunge la pușcărie înainte de a fi tratată.

„Dacă era un narcotraficant, polițiștii nici nu călcau pe acolo”

Avortul este ilegal în toată America Latină, iar Mexicul nu face excepție. Pentru multe femei, alegerea de a avorta vine la pachet cu trimiterea în fața instanței de judecată. În prezent, există mai multe rețele de avocați specializați în apărarea femeilor acuzate. Una dintre ele este Red de Abogadas y Abogados por la Defensa de la Reproducción Elegida, barou de avocați specializat în drepturile femeilor și lupta pentru legalizarea avortului. Marco Antonio Moreno este un avocat care a profesat mai mulți ani în cadrul acestui barou. Acum este independent și sprijină o organizație care luptă pentru legalizarea avortului în Puebla. El mi-a povestit de Guadalupe, unul dintre cazurile pe care le-a apărat în fața instanței anul trecut.

Când Antonio Moreno a ajuns la spital, l-au luat în primire doi polițiști, care păzeau salonul fetei și i-au interzis să intre fiindcă e în custodie. „Una e să fii în custodie și alta să îți anuleze drepturile legale, ca cel de a-ți vedea avocatul. Te transformă într-un criminal, înainte de a fi judecat și condamnat. Lașitatea instituțională e invers proporțională cu vulnerabilitatea persoanei acuzate. Dacă era un narcotraficant, polițiștii nici nu călcau pe acolo”, spune Moreno.

După luni de proces, Guadalupe a scăpat de închisoare, dar a rămas o criminală în comunitatea ei. În același timp, pe parcursul procesului, nimeni nu a întrebat-o cine a fost doctorul clandestin, care, potrivit legii mexicane, are aceeași vină.

Despre legi care să nu te lege. 30 de ani de închisoare pentru avort.

Primul pas pentru legalizarea avortului a fost făcut în anul 1936, când un grup de feministe a prezentat documentul Avortul din cauze sociale și economice. În capitală, avortul e legal din 2007, cu condiția ca întreruperea sarcinii să aibă loc în primele 12 săptămâni. În fiecare stat, legislația se schimbă, iar din 1997, în 21 din cele 32 de state ale Republicii Mexicane, avortul este permis dacă sarcina este rezultatul unui viol, dacă există pericol de moarte pentru mamă sau în cazul familiilor care au deja trei sau mai mulți copii și demonstrează că nu au bani pentru a întreține încă unul. În rest, femeia poate primi până la 30 de ani închisoare.

Foto: Cornelia G.

Foto: Cornelia G.

 

Ideea de avort spontan este alt subiect de discriminare în Mexic. De cele mai multe ori, femeia care ajunge să ceară îngrijiri medicale din cauza unui avort spontan este tratată ca o delincventă care și-a provocat singură avortul. Unor femei le sunt refuzate serviciile medicale până în momentul în care își asumă vina, chiar dacă nu este adevărat. Sunt și cazuri în care o femeie ajunge în fața instanței, iar singura probă împotriva ei este cuvântul unui  doctor „care își face datoria”. Nici metodele imagistice, nici analizele uzuale de sânge sau examenul fizic simplu nu pot demonstra, de obicei, că o femeie și-a indus sau nu avortul.

Și totuși există  o cale semi-legală

În Districto Federal, capitala Mexicului, avortul nu costă nimic în clinicile de stat dacă ai acte de rezidență. În clinicile private costă echivalentul a 500 de lei, la fel ca un avort clandestin. Pe scurt, într-un stat femeile au libertatea de a decide, iar la două ore distanță sunt asasine.

O altă modalitate de a avorta este prin ingerarea de medicamente (misoprostol sau „Citotec”- folosit pentru gastrită). Teoretic, este o metodă sigură până la 9 săptămâni, maxim 12, al cărei singur efect vizibil este o menstruație mai abundentă, care durează o săptămână.

Avorturile clandestine omoară în fiecare an 50.000 de femei în întreaga lume, în timp ce alte 8 milioane suferă de dizabilități temporare sau definitive. În Mexic, s-ar putea filma zilnic minim un „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, cu doctori avari și fete dispuse să riște orice „pentru a nu se face de rușine”.

PAOLA și avortul clandestin

Azi, Paola e directoarea unei asociații care militează pentru respectarea drepturilor omului în Puebla, cu accent pe minoritatea de femei indigene. Acum 11 ani era o studentă însărcinată, într-o lume în care avortul e o crimă. Am vorbit cu ea și am aflat care sunt gândurile unei tinere mexicane în fața acestei situații, dar și cum funcționează sistemul.

„Am luat decizia de avort în luna iulie 2003, pentru că nu eram pregătită să devin mamă. Eram în al doilea an de facultate, aveam 20 de ani și cel mai îndepărtat gând al meu era cel de a rămâne însărcinată. Voiam să îmi iau diploma și să îmi fac masteratul în Franța”.

Pentru Paola, decizia de a avorta a fost una pripită, nu avea nici timp, nici multe opțiuni. Pur și simplu știa că nu era momentul pentru a avea un copil, cu atât mai mult cu cât partenerul ei nu și-a asumat nimic şi a dispărut.
După ce a vorbit cu prietenele ei şi a citit tot ce se putea găsi pe internet, fiind conştientă de pericolele fizice și psihice la care se supunea, a continuat cu procedurile pentru a putea avorta, pe cât de sigur posibil.

Prietenele ei au fost singurele care au ajutat-o, atât să găsească medicul, cât şi să facă rost de bani: „am simțit că nu pot vorbi cu altcineva, mă temeam că mă vor respinge sau că mă vor judeca aspru. Avortul e un tabu în Mexic, mai ales în societatea din Puebla și, evident, în familia mea”.

Paola este prima născută în familia ei, statut ce în Mexic îi aduce un şir de responsabilităţi – ea ar fi trebuit să fie un exemplu de smerenie și muncă. O sarcină în afara căsătoriei e ca un pumnal înfipt în mentalitatea familiei ei.

În fața realității „ilegale”

În ziua avortului, medicul a tratat-o pe Paola cu indiferenţă, nici nu a făcut-o să se simtă vinovată, dar nici nu a consolat-o. După ce i-a făcut o ecografie, i-a enunțat cele două opţiuni: chiuretaj sau aspirație. Apoi i-a zis o dată și o oră. Era atunci sau niciodată. Astăzi, prețul pentru a deveni infractoare în Mexic este între 3000 (aproximativ 800 de lei) şi 5000 de pesoşi. Costul nu este ceva ce se negociază, atunci când găsești  un doctor dispus să facă o întrerupere de sarcină. Paola a plătit acum 11 ani 2000 de pesos, o sumă astronomică chiar și azi pentru un mexican obișnuit: „E o aberație pentru o femeie middle-class să plătească pentru un avort banii pe care îi câștigă într-o lună de lucru”, spune ea.

Foto: Cornelia G.

Foto: Cornelia G.

Pentru Paola, atunci aia a fost tot. Acum înţelege contextul acestei probleme în Mexic şi crede că informaţia este singura cale prin care lumea ar putea să se trezească. De aceea, încearcă să o răspândească cu fiecare ocazie. Dorinţa ei este ca lumea să înțeleagă că alegerea de a face un avort nu te transformă într-o femeie rea sau bună, la fel cum nici nu te va trimite în infern sau te va lăsa sterilă.

Conform Sondajului Național de Sănătate și Nutriție efectuat în 2012, 51,9% dintre femeile mexicane între 12 și 19 ani care au întreținut relații sexuale au raportat că au fost însărcinate măcar o dată. 10,7%  erau însărcinate în momentul în care a fost realizat sondajul.

De asemenea, procentul femeilor între 12 și 19 ani care au avut un copil a crescut în ultimii 12 ani astfel: cu 64,7% în anul 2000, 65,2% în 2006 și 74,4% în 2012.

În final, Paola a plecat în Franța pentru studii. La patru ani după ce și-a dat licența, a început un program masteral de antropologie în Puebla. Acum trăiește și luptă pentru ca fiecare femeie să aibă posibilitatea de a decide când dorește să fie mamă.

Mulți bărbați mexicani consideră că o femeie este „una puta” (o curvă) dacă știe ce e ăla un prezervativ. Cu toate că machismul își spune cuvântul și-n acest caz, Paola nu crede că asta contribuie la menținerea legii avortului. Pentru ea, religia este principalul inamic în faţa deschiderii pe această temă.

Politică + Biserică = fără avorturi în Mexic

Benito Juarez e primul președinte care include avortul, în jurul anului 1870, în categoria delictelor penale, după o serie de negocieri cu biserica. Tot el desparte biserica de celelalte puteri în stat. În prezent, Biserica este una dintre cele mai puternice voci care strigă împotriva avortului. Stat catolic, Mexicul, preferă să asculte cuvintele preotului, care repetă că „un copil e un dar ceresc, iar că avortul e mâna diavolului”.

Din 2007, D.F. a devenit primul și singurul stat în care s-a legalizat avortul. Considerând absurdă permiterea acestuia într-un stat și interzicerea lui în celelalte, în același an mai multe asociații de femei din Puebla (și nu numai) au început să lupte împotriva sistemului, fără mari rezultate.

„E foarte dificil pentru că orașul ăsta e foarte religios. Biserica e super puternică. Preotul cuvântează la slujbă împotriva avortului și, în general, e o temă despre care nu se vorbește”, consideră militantele din „La red de mujeres por la libertad reproductiva”. Asociația are mai multe ramuri  – una prin care pun presiune pe autorităţi (proteste etc.) şi alta prin care oferă asistență directă femeilor care vin și cer ajutorul: suport psihologic și însoțiri în D.F., pentru ca ele să poată beneficia de un avort legal, în deplină siguranță.

Multe femei au un copil pentru  că nu știu că au opțiunea da a avorta, sau de a avorta legal și sigur. Diferența dintre Mexic și alte țări este că aici e înrădăcinată ideea că un copil e o binecuvântare. Așadar, ăsta e crezul tău. Multe femei încearcă să se convingă și ajung să creadă asta. Multe îl fac și nu se ocupă de el, dar sunt mame”, spune Vianeth Rojas Arenas, directoarea acestui ONG.

Mai mult, Medicii din Lume (Médicos del Mundo) au prezentat pe 28 mai 2014, la Parlamentul din Navarra, Spania, campania internațională pentru accesul universal la contracepție, avort sigur și legal și educație sexual- afectivă.

Mișcările sociale au însă loc și în cealaltă direcție. În urmă cu câteva luni, în Puebla a avut loc o slujbă urmată de un marș în timpul căruia un grup de catolici s-au rugat pentru sufletele „copiilor” care au fost avortați, precum și pentru eliberarea sufletelor „femeilor păcătoase”.

În același timp, mai multe organizații de femei de pe tot teritoriul Mexicului au început să atace în instanță acest gen de inițiative, în încercarea de a legaliza avortul.

PAN – Partido Action National, partidul care s-a aflat la putere până în anul 2012,  cel mai apropiat de Biserica Catolică, a înființat în 14 iulie 2014 ”Comisia pentru reglementarea familiei și a dezvoltării umane” (Comisión Ordinaria de la Familia y Desarrollo Humano), care are ca misiune lupta împotriva avortului și a formării familiilor non-tradiționale.

Senatorul José María Martínez Martínez declara că „provocarea acestei comisii este de a apăra și consolida familia, ceea ce înseamnă cel mai de preț bun pentru fiecare mexican. Acea familie tradițională, naturală, care a dominat de-a lungul istoriei și a rezistat atacurilor violente de modă si tendințe”. Acesta s-a declarat împotriva avortului, spunând că ei lucrează „exclusiv pentru viață, din momentul concepției până la moartea naturală.

Avocatul Marco Antonio spune că sunt doi factori care încadrează avortul într-un context imoral şi ilegal. Unul îl constituie reformele constituționale (un act normativ din 2009), care protejează viața din momentul conceperii (la vida desde la conception). Orice femeie care avortează este, conform acestei legi, criminală. Al doilea factor este conștiința doctorilor și a asistentelor. Cadrele medicale încep să se simtă îndreptățite în a-i oferi un tratament ostil femeii, cred că este datoria lor de a le certa și pedepsi pe aceste femei-criminale.

Ca să înțeleg mai bine felul în care oamenii de rând din Puebla văd avortul am întrebat câteva persoane ce cred despre asta:

Erika, 27 ani, masterandă

Avortul în Mexic este ceva care prin prisma religiei a devenit un lucru rău sau incorect. În prezent, cred că femeile ocupă un rol important în societate și pot decide ceea ce doresc cu privire la avort. Sunt complet în favoarea avortului, atunci când survine în urma unui viol, având în vedere toate consecințele pe care o astfel de sarcină le are. În alte situații, cred că fiecare femeie este stăpâna corpului său, dar trebuie în același timp să se gândească și să știe ceea ce își dorește cu adevărat.

Marcela, 46 ani, bucătăreasă

Fiul meu a lăsat însărcinată o fată de 17  ani.  Evident, părinții ei au dat-o afară din casă. Băiatul a venit să îmi ceară bani pentru un avort. L-am întrebat în câte săptămâni e. Când mi-a spus că are 11 săptămâni de sarcină, am decis să nu îi dau bani, m-am gândit că deja e o ființă acolo. I-am spus că nu pot fi complice la această crimă și că mai bine îl ajut să crească copilul.

Ivan, 33 ani, jurnalist

Avortul este o practică veche, care, din cauza civilizației, s-a stigmatizat pentru a apăra o viață. În opinia mea, fiecare știe de ce dorește să apeleze la un avort. Mie nu mi-ar fi plăcut să fiu avortat, la fel cum nu mi-ar fi plăcut să fiu născut și abandonat. Sau să fiu o povară pentru cineva.

Jorge, 30 ani, publicist Avortul e o crimă, iar femeile care îl fac niște criminale.

Maria, 65 de ani, pensionară

În Mexic există o lege care interzice avortul. Eu cred că e bine că există legea asta și că protejează viața lăsată de Dumnezeu. Până la urmă este vorba de o viață și nu avem dreptul să ne jucăm cu ea. Să lase legea așa!

Alberto, 17 ani, elev  Eu zic că e un delict, omori o ființă. Mai bine îl faci și îl dai spre adopție, poate că va suferi, dar e mai bine decât să îl omori.

Octavio, 47 de ani, frizer Imaginează-ți cum ar fi fost dacă noi am fi fost cei avortați. Cred că e dreptul fiecărui copil să se nască, indiferent cum s-a produs sarcina, e dreptul lui, el nu are nicio vină.

Andrada visează că hălăduieşte printr-un colţ dubios, îndepărtat de lume. Se trezeşte, îşi face bagajul, cumpără bilet dus şi dusă e.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *