Generația mea. Din viața generației mele lipsește un deceniu, anii ’90, cei în care l-am înjurat pe Iliescu și am băut bere, ornându-ne CV-ul cu diferite realizări iluzorii, ca aceea de ziarist prost plătit, independent, stimat doar de prieteni. Generația mea a ținut pe după umeri, ca un frate mai mare, Generația PRO, pe care a inventat-o la PRO TV, pentru ca după aceea să se scârbească sau, dimpotrivă, să o apuce nostalgia, că altceva mai de soi nu s-a inventat în anii ’90.

Generația ta. Generația ta, Ursulean, Mako, Ciorniciuc, Vdovîi, bâjbâie la un început de subterană către deceniul ei lipsă, fiindcă lumea s-a mai răsturnat odată, prin 2009, nu chiar cum s-a răsturnat în 1989, dar pe-aproape și în orice caz cel mai tare după Ceaușescu. Când mi-ai zis să scriu la tine, Mako, și m-ai întrebat despre ce, ai zis: “Poate faci ceva despre generația noastră confuză, nush.” Am răspuns că nu sunteți confuzi, sunteți cam blegi. Dar, de fapt, da, sunteți confuzi – și sunteți blegi fiindcă sunteți confuzi.

Eu la ziarul Dreptatea (1992)

Confuzia în care trăiți, dragă Mako, Ursulean și toți ceilalți, e totuși dovada că sunteți normali la cap, fiindcă nu ai certitudini de care să te agăți în porceala toxică în care trăim. Prin ’85, când terminam liceul și voi mai aveați puțin și vă nășteați, n-aveam confuzie, ci numai certitudini. Mi-era foarte clar ce vreau, adică ce trebuie să fac în viață: ori doctor, ori inginer. Dacă mă făceam prof de limbi străine, că-mi plăcea engleza, ajungeam la țară și mă lua dracu’, mi-au zis părinții. M-am târât printre ecuații diferențiale și sferoizi până în AN-ul Politehnicii, unde m-a prins decembrie 1989 jucând bridge la bufet. O chestie confuză sau nu, dar cu siguranță bleagă raportat la un traseu existențial cumsecade. Visam pe vremea aia visul american, dar ca pe un vis într-alt vis. Credeam, de exemplu, că flower power-ul vine la pachet cu el, e continuarea și nu negarea lui.

Dar dă-i naibii pe americani cu visul lor, fiindcă aici nu poți visa decât visul altcuiva. Ideea e că în vremuri ca ale tale, Mako, nu strică niște confuzie. Pe mine m-a salvat faptul că între-un reductor desenat pe spatele unei hârtii ozalid (nu se găsea hârtie de desen) și-o donă la bufet continuam să citesc. Prin 1991, când a fost clar că visul americano-comunist al părinților mei, ingineria, se duce dracului, am putut să sar în barca asta cu scris, plumb, hârtie și calandru. După aia am învățat ce-i aia beta, Quark, WordPress și de la un punct încolo mi-a fost clar că nu am loc de-ntors. Generația ta somatizează confuzia ca pe lipsa unui proiect, dar lipsa unui proiect înseamnă disponibilitatea pentru un altul și, atenție, proiectele ți le faci în funcție de istorie. Or sunt vremuri în care istoria picură molcom, ca o perfuzie, și altele în care se oprește.

Așa că, dragă Mako, nu fi trist că ești confuz, cu tot cu generația ta legată la ochi, care se pregătește, tocmai, să fie Baba Oarba unor vremuri în care lucrurile o să fie și mai confuze. La ochi pot să te lege alții sau să te legi singur. A doua variantă sună nepermis de kinky, dar s-ar putea să fie un mecanism bun de apărare atunci când ceea ce riști să vezi te scoate dintr-ale tale.

Fiindcă ai observat, dragă Mako, că între generația ta și generația mea mai e una, care și-a suflecat mânecile la sfârșitul anilor ’90, fără incertitudini, fără confuzie? Istoria picura din nou încet, cu tot cu Năstase și cu Băsescu, până a făcut din nou embolie. Cu ei nu m-am prea înțeles niciodată. Sunt ăia care știu azi ce-i aia un brekin nius și ne bagă pe gât ce știu ei la televizor, au cer-ti-tu-di-nea că Băsescu sau Ponta e bun, ne obligă să optăm pentru Băsescu, sau pentru Ponta, fiindcă altfel suntem de partea celuilalt, a Răului. Sunt ăia care ne dau gunoiul de la Capatos și gunoiul de la Măruță, gunoiul de la Știri și dacă le spunem că fac asta, răscolesc gunoiul de sub propriul nostru preș și-l dau și pe el la TV, pe site-uri, pe unde apucă.

De asta cred eu, Mako, că la chefurile voastre se amestecă, printre puștimea < 30, și vreo trei moși > 40. Oamenii 30<X<40, cu brekin niusurile și cu ceara din ureche, sunt prea ocupați ca să mai fie și confuzi, surfează pe culmile carierei, cresc odată cu țara. Lasă-i pe ei cu ale lor, hai să mai bem o bere odată și pregătește-te să mai bâjbâi câțiva ani prin subterană, să fii Baba Oarba istoriei. Din viața ta o să lipsească vreo câțiva ani, ca dintr-a mea, dar să nu regreți: când o să crezi necesar să arunci legătura aia de la ochi o să știi mai multe decât cei cărora le-au pierit toate certitudinile. Pe ei, pe ceilalți, i-a legat la ochi altcineva. Istoria.