FelicitA?ri, aE�i fost respinsA?

O sA? A�mi pun filosofia A�n cap, adicA? facultatea. Din BucureE�ti. Dar poate cA? asta E�i vreau. Pe numele meu Raluca RoE�u, am douA? diplome de la filosofie, una de licenE�A? E�i una de master. Ambele zac E�i adunA? praf A�n secretariatul de la etajul unu al clA?dirii de sticlA? de pe Splaiul IndependenE�ei. Sunt acolo din septembrie anul trecut E�i nici pA?nA? azi nu m-am dus dupA? ele.

Nu au zis a�zrespinsa�? pe faE�A? cA?nd am aplicat la doctorat, dar m-au pus pe o listA? incertA?, au zis 9.25 E�i deasupra mea tronau cei cA?E�iva care intraserA? la buget fA?rA? bursA?, respectiv la buget cu bursA?. NorocoE�ii din urmA? – cu E�apte milioane pe lunA? sau cA?t le dA?. AZn New York trA?iam cu 20 de dolari pe zi, asta fA?rA? sA? pun la socotealA? cazarea. De-acolo nu am luat diplomA?, doar niE�te hA?rtii cu note mari E�i ne pare rA?u, nu avem bani.

De plecat A�n New York am plecat cA?nd deja mA? sA?turasem de filosofie, dar mai ales de cele trei departamente de la noi: filosofia culturii, filosofie moral-politicA? E�i filosofie teoreticA?. ToE�i se urA?sc A�ntre ei, mai mult sau mai puE�in public, se joacA? de-a ieE�itua�� la bere E�i prietenia cu studenE�ii. Se fac glume pe seama tuturor, A?ia de dreapta A�l urA?sc mai mult pe Heidegger decA?t pe Marx, iar A?ia de-l citeazA? cu sfinE�enie pe Heidegger vorbesc A�n limbi necunoscute mie. ToE�i au ceava de A�mpA?rE�it cu psihanaliza. De-asta am zis: gata, plec. O sA? A�nvA?E� teorie psihanaliticA? undeva miE�to E�i o sA? citesc Freud toatA? ziua.

New York a fost o A�ntA?mplare. Eu doar am aplicat la Fulbright, aceastA? prietenie trainicA? A�ntre statul romA?n E�i cel american; 35 de mii de dolari mi-au dat E�i statul romA?n a plA?tit doar biletul de avion dus-A�ntors, dar nu-s sigurA? cA?-i chiar aE�a. RomA?nii mi-au zis: te trimitem un an pe banii noE�tri E�i ai americanilor la un master de doi ani. Pentru cA? eE�ti minunatA?, te vei descurca singurA? din anul doi. Nu m-am descurcat. N-am fA?cut rost de bani pentru anul doi, viza mi-a expirat E�i am luat avionul A�napoi. New York-Paris-Paris-BucureE�ti E�i m-am trezit din nou aici.

10375099_803000343044484_7601823062302307956_n

N-am A�nvA?E�at prea multA? teorie psihanaliticA?. Departamentul de la The New School era tot de filosofie E�i avea un singur curs pe semestru E�inut de un psihanalist care fusese prieten cu Derrida. Cu Freud E�i cursul A?sta A�n braE�e am supravieE�uit A�n cele zece luni de America. PA?inea, apa E�i E�igA?rile mele, doar cA? pA?inea avea gust de cozonac E�i E�igA?rile erau scumpe. Doar apa de la robinet era bunA?, cA? ei bagA? fluor, care A�E�i E�i albeE�te dinE�ii. AZn comparaE�ie cu cea a americanilor, dantura mea pA?rea A�ncropitA? la colE� de stradA?.

Am citit Freud A�n fiecare zi, iar apoi mA? duceamA�E�i discutam despre asta cu niE�te bA?ieE�i la A�ntA?lnirile sA?ptA?mA?nale ale Grupului de PsihanalizA?. BA?ieE�ii erau de treabA?, E�tiau filosofie, dar erau generoE�i cu Freud E�i psihanaliza. Mare lucru E�i neA�ntA?lnit la noi. Asta a fost important pentru mine. Asta E�i cA? domnul B., psihanalistul mai bA?trA?n, mA? plA?cea chiar dacA? mA? chinuiam ca dracua�� la cursul lui. Cred cA? vedea cum A�mi sclipesc ochii numai cA?nd abia apuca sA? rosteascA? numele lui Freud.

CA?nd am fost A�n depresie A�n aprilie 2014 el a fost singurul american care a observat cA? nu mi-e bine. EE�ti OK? AE�a m-a A�ntrebat. Cu 20 de minute A�nainte sA? intru A�n sala de clasA? bocisem A�n camera cu calculatoare A�n timp ce le scriam pe Facebook prietenilor mei cum sunt o ratatA? E�i cA? nu E�tiu cum mA? mai A�ntorc eu acasA?. I-am rA?spuns cA? nu sunt OK E�i el a zis cA? se vede. DupA? curs i-am zis cA? nu se vede de fapt sau cA? el a fost singurul care a vA?zut.

Esin minte ultima noastrA? A�ntA?lnire, pe Upper West Side, lA?ngA? Central Park. Acolo era cabientul lui E�i acolo A�i lA?sam eseurile cA? el nu citea pe calculator. La parterul clA?dirii era un portar ca A�n filme, A�mbrA?cat A�n uniformA? verde A�nchis cu cascheta E�i dungA? neagrA? la pantaloni. NiciodatA? nu urcam la cabinet. S-a nimerit A�nsA? sA? ne A�ntA?lnim pe stradA?, eu A�ntorcA?ndu-mA? spre casA? E�i el venind cu mA?ncare spre cabinet A�ntr-o pungA? de plastic. Mi-a zA?mbit frumos, am schimbat cA?teva cuvinte. Eu E�tiam cA?-s ultimele, el nu. L-am sunat de curA?nd E�i i-am lA?sat un mesaj pe robotul telefonic A�n care A�i explicam de ce nu mai sunt A�n prima bancA? la cursul lui de anua�� A?sta, i-am mulE�umit pentru tot, foarte sentimental E�i lung, pA?nA? m-a A�ntrerupt sunetul A?la tot din filme: BEEP!

CA?nd aterizam A�napoi A�n BucureE�ti, pe 6 iunie 2014, ascultam TLC la cA?E�ti E�i am scris pe telefon cA? mereu va fi vorba de New York. MA? A�ndrA?gostisem de NY E�i mi-era deja dor de el ca de-un fost iubit. Am stat undeva la Unirii pA?nA? sA? mA? A�ntorc la ai mei A�n ReE�iE�a. Am dormit vreo 24 de ore; m-am trezit tot obositA? E�i era iar noapte. Am ratat gay pride E�i n-am apucat sA? port peruca roz pe care o cA?rasem special pentru petrecerea de dupA? din Control. BucureE�tiul mi s-a pA?rut curat E�i mic, aproape ca un oraE� pA?rA?sit A�n care cei cA?E�iva rA?maE�i fac curA?E�enie din cA?nd A�n cA?nd E�i din inerE�ie.

AZn ReE�iE�a dormeam cA?t puteam, stA?team pe Facebook E�i m-am uitat la toate sezoanele din Game of Thrones. Mama zicea sA? nu rA?mA?n, tata zicea sA? rA?mA?n cA? au ei grijA? de mine E�i mai ales sA? fac sport. E?i mai ales sA? nu mai iau pastilele pe care mi le-au dat americanii, cA? de-asta mA? simt nasol. Am fA?cut sport o zi la sala universitA?E�ii unde lucreazA? mama, am mers pe bandA? E�i am ascultat The Kills. AZmi aducea aminte de sala de fitness din cA?minul de pe Lexington Avenue A�n care am locuit din august 2013 pA?nA? A�n iunie 2014. AZnainte sA? plec, mA? apucasem sA? merg A�n fiecare zi la salA? E�i sA? stau vreo orA? acolo. AZnainte de asta beam fresh de portocale E�i un bagel cu susan, un fel de covrig faimos de-al lor. Mi le luam din acelaE�i loc E�i, cA?nd am plecat, vA?nzA?torul asiatic mi-a urat drum bun A�napoi.

AZn ReE�iE�a nu aveam chef de nimic, dar E�tiam cA? n-o sA? rA?mA?n. AE�a cA? am zis sA? aplic la doctorat la filosofie A�n BucureE�ti. AZi E�tiam pe profi, ieE�eau E�i niE�te bani E�i urma sA? fac ce A�mi plA?cea. Acum nu mai E�tiu ce A�mi place, dar atunci aE�a credeam.

Ca sA? intri la doctorat e un A�ntreg ritual de care aflasem de la A?E�tia mai mari. AE�a cA? m-am dus din iunie la domnul V., singurul cu care chiar lucrasem A�n cei cinci ani de facultate E�i master. El nu putea sA? A�mi fie coordonator E�i mi-a zis pe faE�A? care e situaE�ia. A zis sA? A�mi aleg dintre puE�inii care aveau drept sA? coordoneze un doctorat. L-am ales pe domnul B., cA? el mA? lA?sa A�n pace sau aE�a umbla vorba. AdicA? urmau trei ani A�n care citeam E�i scriam A�n voie E�i nimeni A�n afarA? de domnul V. nu urma sA? mA? A�ndrume cu adevA?rat. Ceva cu psihanalizA? E�i filosofie, asta voiam sA? fac E�i E�tiam cA? n-am cu cine, dar am zis sA? A�mi continui filmua��.

M-am A�ntA?lnit personal cu domnul B., un om mic de A�nA?lE�ime, care mi-a oferit o cafea E�i mi-a zA?mbit fA?rA? dinE�i, dar politicos. PA?rea impresionat cA? am fost la New York E�i ma E�inea minte din facultate. S-a bucurat cA? a�zmai existA? tineri ca minea�? E�i a zis cA?, gata, are douA? locuri libere E�i mA? ia.A�Ba chiar cA? o sA? E�i vorbeascA? cu un prieten de-al lui, domnul Z., profesor E�i psihanalist, sA?-l bage A�n comisia de A�ndrumare. Am plecat fericitA? de la A�ntA?lnire E�i ca premiu pentru reuE�itA? m-am bA?gat A�n H&M E�i mi-am cumpA?rat un colier auriu A�n formA? de triunghi cu vA?rful A�n jos. Mi-am fA?cut E�i un selfie A�ntr-una din oglinzile magazinului E�i am pus-o pe Facebook E�i am scris ceva cu optimism E�i doctorat.

somesortofvictory

M-am A�ntors A�n ReE�iE�a, apoi m-am mutat definitiv A�n BucureE�ti. A trecut iulie, a trecut august. AZn septembrie am depus actele pentru doctorat E�i un plan al lucrA?rii. Nu E�inusem legA?tura cu domnul B. AZi dA?dusem un mail cu planul, dar nu mi-a rA?spuns. AZl sun atunci, A�n septembrie, sA? A�i zic cA? am aplicat E�i sA? fiu sigurA? cA? mA? susE�ine. AE�a se face, aE�a am fA?cut. Mi-a rA?spuns nedumerit, aproape uitase cine sunt E�i a zis cA? lucrurile s-au schimbat, cA? au apA?rut alE�i candidaE�i E�i cA? ne vedem la examenul oral. E?tiam cA? nu-i de bine, dar am zis sA? merg pA?nA? la capA?t cu treaba.

A venit E�i ziua examenului, am ajuns A�nainte de 9, cA?nd eram programatA?. Nu mA? simE�eam prea deE�teaptA? E�i fumam E�igarA? dupA? E�igarA? pA?nA? a ajuns domnul B., undeva dupA? 10. Se intra cA?te unul A�n salA? E�i A�n comisie erau niE�te domni bA?trA?ni E�i plictisiE�i. Pe palier aE�teptau tinerii concurenE�i. CA?teva feE�e cunoscute, foste colege de master, altele cu un an mai mic E�i trei indivizi ciudaE�i din capua�� locului.

Primul, un cA?lugA?r franciscan sau pe-acolo, pe care l-am vA?zut din prima, doar ajunsese E�i A�naintea mea. Al doilea, un domn cu pA?rul scurt E�i alb, la costum E�i cu diplomat. Privindu-l pe el mai ales, mA? A�ntrebam dacA? vrea sA? facA? doctorat pe bune. Pe cA?lugA?r l-am antipatizat din prima cA? era arogant E�i vorbea tare cu A?sta la costum despre stat E�i religie E�i se purta ca E�i cum el inventase toate roE�ile din lume. Domnul la costum mi-a dat impresia cA? e jenat cumva E�i cA? vrea ca treaba sA? se termine cA?t mai repede, sA? se vadA? pe lista celor admiE�i E�i sA? se A�ntoarcA? probabil la nevastA?-sa E�i la copii. Al treilea personaj era o doamnA? pe la vreo patruzeci E�i ceva de ani, vopsitA? roE�cat, A�ntr-o rochie de mA?tase cu flori, E�i datA? cu ruj roz sidefat. StA?tea cu o carte A�n mA?nA? E�i A�mi amintea de colegele mele de liceu care toceau A�nainte de tezA?. AZnainte sA? intre la comisie, s-a aranjat tacticos A�n sticla cutiei cu extinctorul roE�u E�i furtunul alb pentru incendii.

Doamna de patruzeci de ani cred cA? a intrat, dar nu sunt sigurA?, cA?lugA?rul E�i el, dar fA?rA? bursA? E�i domnua�� cu diplomat a avut aceeaE�i soartA? ca mine.

AZnainte sA? intre A�n sala unde era deja comisia, domnul B. s-a oprit A�n faE�a mea, m-a mA?surat din cap pA?nA? A�n picioare E�i a zis: RoE�u! dupA? care s-a A�ndepA?rtat. Atunci A�ncA? aveam impresia cA? mai am o E�ansA?, cA? altfel nu E�tiu de ce n-am plecat. Aveam nevoie E�i de bani, ce-i drept, de un motiv sA? stau A�n BucureE�ti E�i sA? mi se confirme cA? nu E�tiu americanii ce comoarA? au pierdut.

CA?nd am intrat efectiv A�n sala cu comisia, m-am aE�ezat calmA? A�n faE�a lor E�i am A�nceput sA? vorbesc. Un singur domn bA?trA?n mA? asculta, cA? ziceam ceva de Nietzsche E�i lui A�i place Nietzsche. CelA?lalt domn la fel de bA?trA?n privea A�n jos E�i pA?rea cA? n-are chef sA? asculte pe nimeni. Domnul B. mi-a dat cuvA?ntul, dupA? care a ieE�it din salA? cu telefonul lui de ultimA? generaE�ie E�i din cA?te mi s-a povestit vorbea despre cartofi sau mA?ncare. A ieE�it fA?rA? sA? zicA? nimic, fA?rA? sA? mA? priveascA? E�i atunci mi-a fost clar: n-o sA? intru la niciun doctorat. Tot nu m-am oprit. Am prezentat ce am avut de prezentat, domnul B. tot nu intrase A�napoi E�i i-am A�ntA?lnit privirea pe hol, A�n timp ce A�E�i continua liniE�tit conversaE�ia.

CA?teva zile mai tA?rziu s-au afiE�at rezultatele. ToE�i cei care intraserA? la buget cu bursA? luaserA? 10, toE�i cei care intraserA? la buget fA?rA? bursA? luaserA? 9.75 E�i apoi lista incertA? pe care eram E�i eu cu 9.25.A�BineA�nE�eles cA? pentru nota finalA? fusese consultat E�i domnul B. sau aE�a A�mi imaginez. Din seara A�n care am aflat rezultatele, n-am mai cA?lcat nici mA?car A�n apropierea facultA?E�ii E�i m-am prefA?cut cA? GrozA?veE�tiul E�i Facultatea de Filosofie au fost rase de pe faE�a pA?mA?ntului. Abia acum vreo lunA? am mers A�ntr-o dumincA? A�n Regie sA? se tundA? VivianA�E�i l-am dus A�n Filos, un fel de bar al facultA?E�ii.A�Era aproape gol, ca E�i facultatea A�mprejmuitA? de garduri E�i porE�i A�nchise. Am mA?ncat E�i am povestit. M-am bucurat cA? era gol E�i zA?padA? E�i mA? gA?ndeam la diplomele mele care stA?teau A�ncuiate A�n vreun dulap, uitate de toatA? lumea A�n afarA? de mine.

Nu E�tiu cA?nd o sA? mA? duc din nou pe-acolo, mai bine o trimit pe mama cu autorizaE�ie de la notar. Mai bine sA? vinA? ea din ReE�iE�a, sA? facA? nouA? ore pe tren E�i sA? se ducA? la secretariat E�i sA? A�i zicA? doamnei M. cA? fiicA?-sa A�E�i vrea actele A�napoi E�i doamna secretarA?-E�efA? sA? cotrobA?ie leneE� E�i iritat dupA? acte, E�i sA?-i arunce tot mamei A�n faE�A? dosarul pe care trebuie sA? scrie: FelicitA?ri, aE�i fost respinsA?.

Trei lucruri face Raluca Roșu acum: scrie, își face poze și merge o dată pe săptămână la terapie. A mai făcut și altele înainte, printre care ruta Reșița-București-New York. A schimbat trenuri și avioane și a tras după ea valize cu multe haine și cărți. Cântăreții ei preferați sunt Freud, Camus și doamna care zice Atenție, se închid ușile!

5 comments

  1. Lavinia Drăgan   •  

    Dragă Raluca,

    Felicitări! Cu sau fără recunoașterea unei comisii, talentul și pasiunea ta sunt admirabile. M-aș bucura să nu renunți și să reușești să te aduni după această dezamăgire.

    Pentru un doctorat la noi, îți recomand cu căldură Facultatea de Sociologie și Asistență Socială (http://doctorat-sociologie.ro/). Cred că pentru domnul profesor Lazăr Vlăsceanu ar fi o bucurie să lucreze cu cineva ca tine. Pentru un doctorat în afară, îți recomand Central European University (http://www.ceu.edu/academics/degrees/doctoral).

    Îți doresc mult, mult succes! Sper să citesc cât de curând articole științifice și cărți scrise de tine! 🙂

  2. Lala   •  

    E posibil sa platesti o taxa destul de mare daca nu-ti ridici documentele la timp. Cu cat stai mai mult, cu atat taxa e mai mare. Just fyi. Si in rest, esti prea pesimista, nu iti face bine.

  3. ela   •  

    Daca tot faci atat de multa phihanaliza, ar trebui sa fi realizat pana acum ca nu poti invinovati lumea pt esecurile tale sau pt greutatile de care inevitabil ne lovim cu totii. Draga mea, viata nu e Wonderland. Iti spun asta strict pt ca cred ca iti poate folosi, altfel ma abtineam. Nu ai reusit prima oara? Try harder! E ceea ce facem toti. Si asta indiferent de domeniul in care suntem. Vrei parerea mea? Incearca intai sa scapi de depresia si confuzia in care te scalzi. Tu crezi ca nu se vede, ca nu te paraziteaza, dar gresesti. Apoi vei fi uimita cate reusesti si cat de usor. Mult succes!

  4. Luca   •  

    Citit si placut, are un ritm misto articolul. Nu-i cunosc personal pe profii de la filosofie, dar din alte povesti imi facusem deja despre ei imaginea asta de elitisti ruginiti. Bafta mai departe in cautari 🙂

  5. diana   •  

    pleaca d-aici cu taxa aia, lala! esecurile sint bune la ceva, sa scrii despre ele. uneori te gandesti daca e bine sa faci din ele o vocatie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *