CredeE�i A�n coincidenE�e?

Stau A�n faE�a uE�ii apartamentului cu numA?rul 17 E�i E�in A�ntr-o mA?nA? o farfurie cu o bucatA? de tort de ciocolatA?, iar A�n cealaltA? o carte. Am emoE�ii atA?t de mari, cA? tortul tremurA? uE�or pe farfurie. Bat la uE�A? E�i A�mi E�in respiraE�ia; aE�tept A�ntA?lnirea asta de o lunA?. De fapt, dacA? stau sA? mA? gA?ndesc, aE� putea spune cA? o aE�tept de 20 de ani.

a�� Cine e? se aude dinA?untru o voce subE�ire.

a�� Sunt vecina de la trei. Azi e ziua mea E�i v-am adus o bucatA? de tort.

***

Totul a A�nceput acum o lunA?, la un curs de jurnalism narativ, cA?nd trainerul ne-a pus sA? descriem celorlalE�i cartea care ne-a marcat cel mai mult copilA?ria. Am stat puE�in pe gA?nduri E�i am ezitat A�ntre a�zLegendele Olimpuluia�? E�i a�zPunguE�a cu doi bania�?, prima carte pe care mi-a citit-o mama cA?nd aveam patru ani. Apoi mi-am adus aminte de acea carte.

Nu avea coperE�i E�i de aceea nu i-am E�tiut niciodatA? nici titlul E�i nici autorul. O descoperisem A�n serile vacanE�elor de varA? de la bunici, A�n biblioteca unchilor mei din a�zcamera de la druma�?. Am citit-o de multe ori pentru cA? mi se pA?rea cA? nu reuE�eam sA? A�i pA?trund cu adevA?rat A�nE�elesul. DeE�i era o carte pentru copii, la un moment dat acE�iunea devenea prea abstractA? pentru mintea mea de la 12 ani.

IMG_4859

Personajele cA?rE�ii, cu excepE�ia BA?iatului, erau animale care se hotA?rA?sc sA? plece A�ntr-o aventurA?. Trec prin tot felul de peripeE�ii E�i devin foarte buni prieteni, dupA? care urcA? pe o corabie misterioasA? care A�i poartA? A�n larg spre un tA?rA?m necunoscut. Aici lucrurile A�mi deveneau foarte confuze, pentru cA? personajele dispA?reau A�n a�zcenuE�iua�?, A�E�i pierdeau urmele E�i nu se mai recunoE�teau, ele A�nsele E�i pe ceilalE�i, decA?t tA?rziu, la sfA?rE�itul cA?rE�ii.

Cartea a fost mereu un mister pentru mine, o datA? pentru cA? nu reuE�eam sA? A�nE�eleg de ce dispar personajele, de ce A�E�i pierd conturul, ce este acel a�zcenuE�iua�? apA?sA?tor E�i, apoi, pentru cA? nu A�i E�tiam titlul E�i autorul. Nu fA?cea parte din lista de lecturi suplimentare date de E�coalA?.

Asta pA?nA? acum un an, cA?nd am gA?sit-o. Nu E�tiu cum, dar titlul a�zCorabia Timpuluia�? pe care l-am vA?zut pe o copertA? A�n CA?rtureE�ti mi-a sunat a ceva atA?t de familiar, cA? am rA?sfoit-o imediat. Da, era cartea copilA?riei mele, scrisA? de Monica Pillat A�n 1967. Avea o copertA? galben-portocalie, pe care era desenatA? o corabie E�i A�nA?untru am gA?sit ilustraE�ii A�n care i-am recunoscut pe cei 15 aventurieri. Am primit cartea cadou, dar nu am recitit-o imediat.

Acum o lunA?, dupA? ce le-am povestit colegilor mei de la cursul de jurnalism despre cum am gA?sit cartea fA?rA? nume, mi-am zis: a�zCe-ar fi sA? o recitesc?a�? Am luat-o cu mine A�n weekend la mare E�i, pe plaja de la Vama Veche, am retrA?it aventura celor 15 prieteni.

Am recunoscut fiecare rA?nd A�nainte de a-l termina, deE�i nu mai E�tiam care e acE�iunea. Am A�nE�eles cA? umbrele cenuE�ii A�n care personajele se pierd la un moment dat sunt anii maturizA?rii, cA?nd prietenii din copilA?rie se distanE�eazA? unii de alE�ii pentru cA? fiecare A�E�i urmeazA? propriul drum. E?i cA? regA?sirea de la sfA?rE�it, cA?nd personajele se recunosc, se A�ntA?mplA? fiindcA? A�E�i reamintesc de timpul pe care nu li-l poate lua nimeni, al apropierii, iubirii E�i al aventurilor din copilA?rie. Timpul Corabiei, Corabia Timpului…

FA?rA? sA?-mi dau seama, m-am reA�ntors eu A�nsA?mi A�n trecut, A�n anii vacanE�elor de varA?, cA?nd citeam cA?rE�ile din camera de la drum E�i nA?scoceam jocuri pentru copiii vecinilor. E?i am scris pe blog toatA? povestea.

La puE�in timp dupA? asta, primesc un mesaj de la un amic care citise articolul:

A�a�zE?tii care e cea mai interesantA? chestie la postul tA?u despre cartea fA?rA? nume? Autoarea cA?rE�ii, Monica Pillat, locuieE�te pe aceeaE�i scarA? cu tine, de ani de zile, cA?teva etaje mai sus.a�? A�

A�***

De aproape trei sA?ptA?mA?ni de cA?nd am aflat cA? scriitoarea locuieE�te pe scarA? cu mine, nu mai am stare. Am tot fA?cut scenarii despre cum sA? mA? duc sA? o cunosc. Chiar dacA?, A�n aparenE�A?, cel mai simplu ar fi sA? bat la uE�A?: a�zE?tiE�i, mi s-a A�ntA?mplat o coincidenE�A? extraordinarA?, eu v-am citit cartea A�n copilA?rie E�i pA?nA? anul trecut nu E�tiam cum se cheamA?a�?, parcA? ceva mA? opreE�te.

Primul gA?nd a fost sA? mA? duc la dna Lorelei, administratora scA?rii, E�i sA? o rog sA?-mi facA? cunoE�tinE�A?. Am fost de trei ori la uE�A? pA?nA? acum – aveam E�i de plA?tit A�ntreE�inerea – E�i cred cA? au fost singurele dA?E�i cA?nd nu am gA?sit pe cineva acasA?. Nici la telefon nu mi-a rA?spuns, pe toate cele patru numere pe care le am, ale ei E�i ale soE�ului.

Apoi, nu E�tiu cum se face cA? ajung mereu acasA? foarte tA?rziu. Nu pot sA? o deranjez dupA? opt seara, cA?nd ajung eu de la birou. AZn weekenduri am tot plecat. SA? A�i fac o prA?jiturA?, pe modelul american de salut? Dar suntem vecine de ani de zile. Plus cA? nu E�tiu sA? fac decA?t chec, pe care l-am fA?cut o singurA? datA?.

M-am gA?ndit apoi cum ar fi sA? o abordez, aE�a, mai creativ. De exemplu, sA? las niE�te indicii cum erau cele din carte. Povestea cA?rE�ii, uE�or detectivisticA?, are E�i niE�te scene cA?nd o pisicA? e rA?pitA? E�i prietenii ei A�ncep sA? gA?seascA? indicii cu fA?E�ii rupte de eE�arfA?, pA?tate cu sA?nge. Pisica le fA?cuse o farsA?, dar eu probabil cA? aE� fi invitatA? de urgenE�A? A�n E�edinE�A? de bloc. Poate e o altA? ocazie sA? o cunosc?!

AlaltA?ieri am vA?zut o maE�inA? de mutat mobilA? parcatA? A�n faE�a blocului E�i am tresA?rit la gA?ndul cA? ar putea sA? se mute chiar acum de pe scarA?.

A�***

Weekendul trecut am fost la E�arA?; se A�mplinesc trei ani de cA?nd a murit bunicA?-mea E�i ne strA?ngem cu toE�ii, fraE�i, nepoE�i, veriE�ori la casa din PietriE�. DupA? A�ntreg ritualul pomenii – mers la bisericA?, citit a�zveE�nica pomenirea�?, home delivery de coE�uri cu a�zA�mpA?rE�ealA?a�? prin sat, pus masa pentru invitaE�i – E�i dupA? ce toatA? lumea este mulE�umitA?, ne aE�ezA?m sA? ne bem cafeaua E�i sA? mai povestim una-alta.

Le-am zis E�i lor povestea cA?rE�ii fA?rA? nume, E�i apoi, brusc, mi-a venit o idee – cum ar fi sA? caut cartea, chiar cartea aia?

a��A�Adriana, tu mai E�ii cA?rE�ile alea vechi, pe care le citeam A�n vacanE�e?

a��A�Da, mi-a rA?spuns mA?tuE�A?-mea, nu am aruncat nimic. Sunt toate sus A�n pod, A�n cutii. Dar eu nu m-aE� duce acolo, nu e scarA?, e mult praf E�i nu te vezi de pA?nze de pA?ianjen.

Am gA?sit o scarA? de lemn, am sprijinit-o de zid E�i m-am urcat. Eram sus A�n pod, gata sA? caut cartea care a pornit povestea. VA?zusem jos A�n baie niE�te mA?E�ti medicinale, am cerut una mA?tuE�A?-mii E�i mi-am pus-o peste gurA?. Era atA?t de mult praf, cA? mA? usturau ochii.

Am A�nceput treaba, am luat prima cutie la despachetat. Mi-au trecut prin mA?nA?, pe rA?nd, de la autori romA?ni cvasinecunoscuE�i la Old Surehand de Karl May, de la culegerea de matematicA? a lui Gheba la foi cu reE�ete de dulceaE�A? de viE�ine, unde mi s-a pA?rut cA? desluE�esc scrisul mamei.

IMG_4860

Am terminat patru cutii mari E�i am trecut A�n A�ncA?perea de vizavi. E?i mai multe cA?rE�i de matematicA?, un catalog imens cu rochii de mireasA? din 2009, pantofi vechi E�i o cutie mare cu bibelouri de porE�elan, unde am recunoscut balerina din camera de la drum E�i o gA?scA? (sau era lebA?dA??) care-E�i ia zborul de pe o stA?ncA?.

Cartea mea nu era nicA?ieri. Am luat, A�nainte de a pleca, un tablou plin de praf A�n care erau A�nrA?mate fotografii cu mine de cA?nd aveam vreo 2 ani cu bunica E�i bunicua��.

A�***

AstA?zi e ziua mea E�i dacA? A?sta nu e un motiv suficient de bun ca sA? fac pasul direct sA? o cunosc, atunci nu E�tiu care ar fi. Am plecat mai devreme de la birou, cu un scop clar. Primul pas: iau tortul de la cofetA?rie. Ajung acasA?, pun tortul pe o farfurie albA?, nu-mi place albA?, schimb cu farfurie transparentA?, iau cartea, cheile, A�nchid. Ajung A�n faE�aA�apartamentului.

Se deschide uE�a E�i apare Monica Pillat, creatoarea celor 15 personaje E�i vecina mea de 15 ani de zile, de cA?nd m-am mutat A�n Drumul Taberei. AZmi dau seama cA?, deE�i stA?m pe aceeaE�i scarA?, nu-mi aduc aminte sA? ne fi A�ntA?lnit pA?nA? acum. E o doamnA? de A�nA?lE�ime medie, cu pA?rul tuns scurt, care A�mi transmite o senzaE�ie de delicateE�e extremA?. Are o voce ca o adiere uE�oarA?, aproape E�optitA?.

a��A�Ce drA?guE�, mulE�umesc mult… La mulE�i ani! A�mi zice zA?mbind, cA?nd A�i A�ntind stA?ngace felia de tort.

a�� AE� mai avea ceva, zic scoE�A?nd rapid cartea cu mA?na stA?ngA?, cA?nd simt cA? dA? sA? A�nchidA? uE�a.

Ia cartea E�i un pix din apropiere E�i A�ncepe sA? scrie pe prima paginA?.

a��A�Dar asta nu e o carte pentru copii? mA? A�ntreabA?, zA?mbind uE�or.

a��A�Ba daaa, A�i rA?spund rA?zA?nd. E?tiE�i, am E�i o poveste cu asta, las rugA?tor fraza A�n aer, privind-o cu speranE�A?.

a��A�Hai, pofteE�te A�nA?untru! Se A�ntoarce sA? deschidA? uE�a cA?tre sufragerie iar eu, A�n spate, pe tA?cute, dansez de bucurie cA?teva secunde E�i strig A�n gA?nd, foarte tare. Cred cA? colE�urile gurii mi-au ajuns, literalmente, pA?nA? la urechi.

CA?nd am intrat A�n camerA?, cea mai puternicA? senzaE�ie a fost cA? locul A?sta nu e aici, A�n Drumul Taberei, A�n cartier, pe scara pe care pA?nA? acum o lunA? o gA?seam atA?t de banalA?. Picturi, cA?rE�i, amintiri din trecut A�mbracA? pereE�ii, dinspre balconul plin de flori se aud pA?sA?ri exotice din colivii, iar pe colE�ul dinspre geamul bibliotecii stA? o corabie A�n miniaturA?.

A urmat o orA? A�n care am aflat povestea poveE�tii. Cum E�i cine erau personajele, care era starea A�n care a scris, la ani distanE�A?, fiecare dintre cele trei pA?rE�i ale cA?rE�ii, cine a inspirat fiecare istorie A�n parte.

Am aflat cA? umbrele cenuE�ii din carte, care fac sA? disparA? conturul personajelor E�i despre care credeam cA? sunt a�zale vieE�ii valuria�? care distanE�eazA? emoE�ional prietenii din copilA?rie erau, de fapt, simbolul presiunii regimului comunist, al cenzurii E�i sistemului ce depersonalizeazA? individul.

A�a�zCorabia privise A�ndelung plecarea echipajului, urcarea lor A�nceatA? pe cutele cenuE�iului. Cu velele A�mpA?ienjenite de atA?ta uitare, i se pA?rea cA? vede A�naintA?nd pe acea nemA?rginire un vA?l de siluete, ca E�i cum cei 15 s-ar fi multiplicat la nesfA?rE�it, ajungA?nd sA?-E�i contopeascA? lent contururile A�ntr-unul singur E�i treptat nu mai putu distinge cenuE�iul acela miE�cA?tor de cenuE�iul dinainte.a�?

Am A�nE�eles altfel capitolul acela din carte E�i paginile care descriau atmosfera atA?t de apA?sA?toare, gri, A�n care personajele A�E�i pierd pe rA?nd culoarea, numele, identitatea, forma, dispA?rA?nd pA?nA? la urmA? complet.

M-a purtat puE�in prin lumea de atunci, cA?nd a scrie E�i a te exprima liber era un act de curaj ce se pedepsea cu A�nchisoarea E�i cA?nd o tA?nA?rA? scriitoare de 18 ani a reuE�it sA? A�E�i menE�inA? integritatea textului cA?rE�ii A�n faE�aA�unui comitet de cenzurA? care a hA?rE�uit-o luni la rA?ndul.A�Mi-a spus cA? pentru a�zCorabia Timpuluia�?, draftul iniE�ial al cA?rE�ii fusese subliniat aproape la fiecare frazA? de cA?tre cenzori. A fost chematA? A�n repetate rA?nduri sA? dea explicaE�ii pentru fragmente scrise simplu A�nsA? interpretate absurd, A�n care fraze de genul a�zgA?ina fA?cea ouA?le jumA?ria�? erau acuzate ca fiind deplasate E�i scoase din context.

PA?nA? la urmA?, cA?nd cenzura a modificat textul cA?rE�ii A�ntr-atA?t de mult A�ncA?t A�E�i pierdea sensul, Monica a refuzat sA? mai publice cartea. AZn faE�a ultimatumului ferm, comitetul a cedat E�i prima parte a cA?rE�ii a apA?rut, A�ntr-o formA? foarte apropiatA? de draftul iniE�ial, A�n 1967.

AZn mod paradoxal, comitetul de cenzurA? nu a sesizat A�n niciun fel semnificaE�ia ascunsA? a umbrelor cenuE�ii, a griului ce simboliza opresiunea sistemului comunist, metafora principalA? a cA?rE�ii. Partea aceasta a fost publicatA? fA?rA? a fi cenzuratA?.

Am mai aflat cA? trecutul poate sA? A�E�i arate drumul cA?tre viitor, prin pA?strarea amintirii celor dragi, care nu dispar niciodatA?, atA?ta timp cA?t sunt purtaE�i A�n minte E�i A�n inimA?.

IMG_4861

I-am spus cA? am gA?sit, A�n metafora timpului pe care personajele cA?rE�ii A�l pierd cA?nd ajung la maturitate, propria mea cA?utare din acest moment, a lucrurilor cu adevA?rat importante, care sA? merite sA? le acorzi timp, viaE�A?.

S-a ridicat din fotoliu, a ieE�it din camerA? E�i s-a reA�ntors cu o altA? carte.

a�zCiteE�te aceste opt povestiri, mi-a zis, A�ntinzA?ndu-mi volumul. Le-am scris A�ntr-o perioadA? de cA?utA?ri E�i, dupA? ce le-am scris, am primit rA?spunsuri. Sunt continuarea cA?rE�ii <<Corabia Timpului>>, E�i cadoul de ziua taa�?.

Iau cartea E�i vA?d ce mi-a scris pe copertA?: a�zGabrielei, continuarea cA?lA?toriei din Corabia Timpului. Cu drag, Monicaa�?. Nu E�tiu cum E�i ce va A�nsemna asta, ce rA?spunsuri vor fi E�i de ce le primesc tocmai acum, fA?rA? sA? fi E�tiut cA? le caut.

a��A�CredeE�i A�n coincidenE�e? o A�ntreb.

a��A�Nu, A�mi rA?spunde zA?mbind.

a��A�Atunci ce sunt coincidenE�ele? plusez eu.

A�AZmi zA?mbeE�te din nou.

a��A�Sunt momentele cA?nd A�ngerii se apropie de noi E�i ne vorbesc.

Gabriela povestește foarte mult dând din mâini. Povestește mult, frumos și irezistibil de sincer și de amuzant, chiar și când e tristă. I-au spus asta mulți oameni de-a lungul anilor. De curând, a inceput să-și dea voie să-și descopere si să-și scrie propria poveste.

9 comments

  1. Oana   •  

    Cartea ta e “cartea mea” ! Doar ca eu am cunoscut-o sub titlul Cei 13 si misterul; am citit-o, rascitit-o si adorat-o si pus-o la cufar la prieteni cînd am plecat din tara în ’89. Mult mai tîrziu am luat cufarul la cercetat (a fost dureros de greu sa reiau legatura cu tara) si am scosdin cufar: Cei 13 si misterul, Pinguinul Apolodor si Poezii pentru mici, si parinti, si bunici- poeme de Ion Serebreanu, (vecin si prieten la Blocul Scriitorilor- din strada Apolodor !). Am chirait de bucurie si am fotocopiat cartile pentru ca sîntem trei frati. Ca si tine, citind fiecare rînd îmi revenea totul în memorie. În copilarie deja apreciam abstractia, absurdul si ironia (copiii parintilor fiind). Ma bucur ca înca cineva iubea cartea asta atît de mult. Cele mai bune gînduri Monicai Pillat !

  2. diana   •  

    foarte frumos, astept si alte texte 😉

  3. Gabriela   •  

    E extraordinara senzatia, asa-i, Oana? Am sa ii transmit Monicai gandurile bune 🙂

  4. Nevar Maind   •  

    Pentru Oana:
    Daca ai cartea in fotocopie, nu-ti faci o pomana sa dai si share la ea?
    Cu mii de multumiri!

  5. Alexandru   •  

    Imi aduc aminte de perioada copilariei cand citesc acest articol. Cat de simple erau lucrurile atunci, aveam atat de putine preocupari incat nici cele mai mici framantari nu ne interesau. Traiam momentul din plin, aveam timp si ne permiteam sa facem orice. Acum nu ne ajunge nici o zi intreaga, furam ore din noapte pentru a ne rezolva tot.
    Ca sa fiu pe subiect si sa raspund la intrebarea din titlu, nu, nu cred in concidente. Lucrurile asa sunt si se intampla in functie de cum le modelam noi.

  6. Fulga   •  

    O poveste superba… Am avut si eu parte de o experienta asemanatoare, acum foarte multi ani. Cartea care ma marcase era “Arta conversatiei” a Ilenei Vulpescu…intamplarea a facut sa descopar ca eram colega de servici cu fiica autoarei, pe care o stiam doar din vedere si cu care nu vorbisem niciodata… Intr-o zi am abordat-o la o cafea, iar dupa ce ne-am mai imprietenit, am avut bucuria sa fiu invitata la ea acasa, unde i-am cunoscut parintii – Ileana si Romulus Vulpescu. Nu am luat autografe de la ei, ci interviuri pentru ziarul la lucram atunci. Am deschis sertarul cu amintiri…

  7. Gabriela   •  

    Multumesc, Fulga 🙂 A fost o intamplare cu multe semnificatii si, pe masura ce trece timpul, ii gasesc altele noi.

  8. miha   •  

    Eu plang cu un nod in gat. Sunt amintiri despre o fiinta iubita plecata si care sper, e un inger…

  9. Ora Exacta   •  

    Uitandu-ma pe netul romanesc iata ca am nimerit
    pe pagina dumeavoastra. Trebuie sa apreciez ca sunt placut
    surprins de calitatea articolelor de pe aceasta pagina si va urez cat mai mult succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *