Ce facem cu doamna Iordache?

Doamna Iordache are 84 de ani. Patruzeci de ani a fost profesoarA? de geografie la un liceu bun din provincie. Acum patru aniA�a fost diagnosticatA? cu Alzheimer. Nu mai recunoaE�te aproape pe nimeni, deE�i foloseE�te formule de politeE�e ori expresii preE�ioase cA?nd A�ncearcA? sA?-E�i explice lucruri. La un bolnav de Alzheimer, cuvintele apar cam ca A�ntr-o imagine dada, A�mprA?E�tiate aproape aleatoriu, absurd. E tragi-comic sA? stai lA?ngA? ea. AZn primul rA?nd, E�i-e milA? de un om ale cA?rui repere sunt foarte vagi, pierdute undeva A�n tinereE�e.

Pe 17 decembrie a fA?cut o crizA? cardiacA? E�i a A�nceput, ca A�ntr-o poveste de fraE�ii Grimm, sA? se umfle pe orA? ce trece. AZn medicinA? treaba asta se cheamA? decompensare E�i fibrilaE�ii cardiace. Am dus-o de urgenE�A? la Spitalul Municipal. Ca sA? intrA?m A�n camera de gardA? se duc parlamentA?ri cu bodyguardul de la firma de securitate, un fel de Cerber al urgenE�elor. E nervos E�i uE�or iritat de ce-i A�n jur. Pentru 15 lei se A�mbuneazA? E�i ne explicA? rapid procedura de la urgenE�e; mai mult, ne faciliteazA?A�intrarea A�n camera de gardA?. CA?E�i ani ziceaE�i cA? are? 84? PA?i E�i ce vreE�i, s-o facem fatA? mare… sunt simptomele vA?rstei, spune medicul de gardA?. Noi nu putem face multe. AZi facem un set de analize generale, vedem ce iese E�i asta e…

picsel

AE�teptA?m cA?teva ore pe holul de la urgenE�e, unde, pe rA?nd, distribuim din buzunarul stA?ng al unui prieten bancnote dupA? gradul de importanE�A? E�i dramatism pe care-l joacA? personalul spitalului: brancardierii ne explicA? cA? o duc fA?rA? s-o loveascA? la cap, infirmiera spune cA? ea e-n turA? noaptea asta, iar doctorul cA? face tot ce poate el mai bine. Cu toE�ii se lumineazA? pavlovian dupA? ce-E�i primesc recompensa, fiecare adA?ugA?nd apoi cA?teva cuvinte, care-s undeva A�ntre loialitate de conjuncturA? E�i A�ncurajA?ri de tipul: a�?am vA?zut E�i cazuri mai grelea�?. AZntr-un final vin E�i analizele generale ale bunicii. E totul A�n parametri normali, ne zice doctorul, deE�i femeia stA? imobilA?, inconE�tientA? pe targA?, umflatA? vizibil la faE�A? E�i la picioare.

E?tiam miturile cA? nu vine salvarea prea repede dacA? spui vA?rsta realA? a unui bA?trA?n, ideal fiind sA? mai scazi cel puE�in vreo zece ani. Acum era pe bune. AZnE�elesesem aluzia, n-are nimeni chef sA?-E�i batA? capul cu o femeie bA?trA?nA? E�i pe deasupra bolnavA? de Alzheimer.

Am chemat acasA? un serviciu privat de ambulanE�A? pentru cA?teva perfuzii. 250 de lei chemarea ambulanE�ei + 120 perfuzia. Am repetat schema trei zile, pA?nA? ne-am dat seama cA? bA?trA?na nu-E�i revine, ci dimpotrivA?. AZn tot acest timp SRL-ul care oferea prim-ajutor nu ne-a recomandat internare A�n spital, medicul care ne-a consultat punA?nd criza pe seama bA?trA?neE�ii.

CA?nd d-na Iordache nu mai dA?dea semne de viaE�A? am urcat-o A�ntr-un taxi E�i am fugit la camera de gardA? de la Sanador. Curat, primitor, uniforme scrobite, pe culori, dupA? rang. National Geographic pe LCD-urile de pe holuri. SA? tot stai. Ne-au primit imediat, E�i ne-au fA?cut consulturi timp de vreo 3 ore. 1200 de lei, ne spune amabil domniE�oara de la recepE�ie, E�i A�ncA? 10 milioane avans pentru internare. Se returneazA?, zice ea, la ieE�irea din spital.

DupA? primele consultaE�ii aflA?m cA? a fA?cut apA? la plA?mA�ni E�i o crizA? cardiacA?, care i-a acutizat starea. Inima A�i bA?tea cu 30 bpm, era ca E�i intratA? A�n comA?. AZncA? o zi de aE�teptare i-ar fi fost fatalA?.

Camerele din spital aduc mai degrabA? cu cele din telenovelele mexicane din anii 90, cA?nd filmau eroul principal dupA? accident. LCD, o iconiE�A? subtilA? A�n colE�, instrucE�iuni de utilizare, maxim doi pacienE�i. Select. AE�a cum scrie E�i pe pliantele spitalului, confortul se mA?soarA? A�n * aici. 5 adicA?. Noaptea e cam 100 de euro A�ntr-o rezervA?, iar la terapie intensivA? A�ncepe de la 11 milioane.

Pe 24 decembrie nu ni s-a oferit prea multA? atenE�ie. Din ce am A�nE�eles, erau programate mai multe cezariene, aceasta fiind, se pare, o modA?: familiile a�?bunea�? A�E�i fac cadou de CrA?ciun bebeluE�i aduE�i de barzA? via Sanador.

La douA? dintre etajele superioare sunt inscripE�ii cu Fumatul Interzis, A�n romA?nA? E�i arabA?. AZncerc sA? mA? luminez E�i A�ntreb cA?teva asistente despre ce-i vorba. Nu vor sA? vorbeascA? despre asta, dar aflu A�ntr-un final cA? Statul RomA?n are un acord cu Libia pentru a trata rA?niE�ii din rA?zboiul civil de acolo. Am sentimente amestecate, cA?t de mult din teoria haosului e A�n imaginea asta. Un rA?nit la Tripoli A�nseamnA? bani pentru un privat la BucureE�ti.

image

Bunica a stat 11 zile, dintre care 7 la terapie intensivA?. Decont final A�ntins pe vreo 10 pagini: 170 de milioane (cam 3.800 de euro, fA?rA? medicamentele luate de noi). Nu ai toatA? suma? Nicio problemA?! Firma noastrA? s-a gA?ndit E�i la asta E�i, doar cu buletinul, poE�i completa un formular cum cA? returnezi o parte din bani A�n maxim 10 zile. CamA?tA? pentru sA?nA?tate.

Ne-am conformat, evident, E�i am scos-o pe bunica mult mai bine decA?t a intrat. De lA?ngA? uE�A? ne zA?mbea E�trengar, de pe un panou roz, soE�ia lui Mircea Badea, care se declara a�?mamA? fericitA?a�?, cu copil nA?scut aici. Am ieE�it ameE�it din spitalul unde domnea primA?vara eternA?A�E�i unde speranE�a de viaE�A? se mA?soarA? aE�a: ai axa x (bani) E�i ai axa y (servicii de sA?nA?tate). Acestea fluctueazA? proporE�ional, tu cumpA?rA?ndu-E�i practic sA?nA?tate la m3. N-ai bani de mascA? de oxigen? Nicio problemA?, stA?m E�i fA?rA?, da’ e pe rA?spunderea ta.

Inevitabil te gA?ndeE�ti: E�i dacA? nu puteam A�mprumuta E�i strA?nge banii A?E�tia? Ce faceam cu o bunicA? bolnavA? E�i fA?rA? sprijin din HuE�i? Cine o interneazA?, E�i mai important – unde? RA?spunsul mi-a venit repede, amintindu-mi de una dintre cunoE�tinE�ele mele dintr-un sat de lA?ngA? BucureE�ti, care A�mi povestea cA? a�?tratamentula�? pentru bunica lor bolnavA? de Alzheimer era s-o E�inA? A�nchisA? A�ntr-o camerA?, sA? nu facA? rA?u nimA?nui.

ApoiA�am cA?utat case E�i aziluri pentru bA?trA?ni, care i-ar putea oferi A�ngrijire post-spitalizare. Toate private – statul romA?n nu areA�niciun spaE�iu de A�ngrijire a bA?trA?nilor cu Alzheimer.

Am pornit A�la drum E�i ne-am oprit la cel mai select azil, unde preE�urile variau A�ntre 750-1500 euro/lunA?. Chiar la marginea lacului SA?ftica ne-a A�ntA?mpinat falic steagul Americii, semn cA? proprietarii au vA?zut E�i E�tiu cum e cu civilizaE�ia . La intrare un fanion cu Rotary Club Tennessee E�i dramaturgia prestigiului intrA? A�n scenA?.

Doamna manager ne-a chestionat despre ocupaE�iile noastre E�i despre bunicA?. CA?nd a auzit cA? are demenE�A? s-a schimbat la faE�A? E�i a zis rA?spicat cA? nu interneazA? aE�a ceva, deE�i conceptul de a�?1 to 1 nursinga�? despre care vorbea A�n prezentare tocmai asta A�E�i propunea. Ne-a explicat subtil cA? ei sunt un club seniorial de elitA?, un bolnav de Alzheimer ar strica atmosfera la mesele A�n comun ale locatarilor. AZnsA? procedeul lor de selecE�ie este prin evaluarea pacientului, aE�a cA? vor veni negreE�it sA? ne viziteze la spital.

Aici am asistat mai degrabA? la un soi de umilinE�A? publicA?, unde bunica prietenei, abia ieE�itA? de la ATI, pe jumA?tate sedatA?, era chestionatA? de d-na manager pentru a i se mA?sura gradul de A�naintare a demenE�ei: a�?E?i cum te cheamA?, mamaie?a�?, a�?E?i cine sunt ei?a�?VedeE�i, nu o putem lua la noi, a fost concluzia doamnei.

Am mers mai departe frustraE�i E�i am dat de o tanti care semA?na cu un personaj rA?u din Disney, dar care ne-a E�inut mai mult cu forE�a, prinE�i de monologul ei care s-a sfA?rE�it cu cA?teva lacrimi despre cum motivaE�ia de director de azil vine de la bunica ei care a crescut-o E�i i-a murit A�n braE�e.

image(2)

MA?ndria centrului erau douA? mame de politicieni importanE�i: un fesenist din fosta gardA? E�i-un lup-tA?nA?r abia expulzat din partid. Un agent de vA?nzA?ri perfect – numai cA?, ajunE�i acasA?, descoperim pe net cA? doamna cu capacitA?E�i senzo-persuasive are cA?teva procese deschise de familii care au acuzat-o de rele-practici. Atunci am A�nE�eles de ce, ca la un veritabil bipolar, aceastA? Ursula ne povestea cu un soi de stoicism E�i empatie cA? la ea A�n azil au murit mulE�i bA?trA?ni, cA? nu-i o problemA?, fA?cA?nd aluzie probabil, cA? dacA? bunica e o povarA? pentru noi, se ocupA? ea de toate.

Zile-n E�ir am vA?zut alte aziluri care miroseau a moarte E�i-a sedative E�i a viaE�A? de plastic. Mai toate A�ncearcA? sA? compenseze cu mobilA? ieftinA?, coloratA?, Ikea. AZn realitate, acelaE�i iz peste tot a�� miros de medicamente amestecate cu aburi de bucA?tA?rie. Fiind fA?cute A�n general dupA? chipul E�i asemA?narea patronului, A�E�i spuneau de unde vin banii investiE�i: A�n Rahova, de exemplu, am dat de un centru construit A�ntr-un simpatic stil specific sudului Italiei. FaianE�a tot italianA?, se laudA? directorul. Ca E�i la restul caselor de bA?trA?ni, esteticul (aE�a cum l-a A�nE�eles patronul) prima A�n faE�a funcE�ionalitA?E�ii. AZn locul podelei cauciucate sau a barelor de susE�inere pe holuri am gA?sit scA?ri abrupte, dar frumos finisate, baobabi, reproduceri dupA? Klimt pe pereE�i sau chiar o piscinA? de toatA? frumuseE�ea, la subsol. NicA?ieriA�oA�rampA? pentru cA?ruciore, iar un lift funcE�ionalA�la foarte puE�ine.

Unul dintre simptomele Alzheimerului este cel de a�zhoinA?realA?a�?; adesea pacienE�ii vor sA? plece din locul A�n care sunt internaE�i/cazaE�i. AZn Germania, pentru treaba asta existA? staE�ii de autobuz false, lA?ngA? aziluri. PacienE�ii aE�teaptA? cu valiza A�n staE�iile A�n care evident nu trece niciodatA? nimic, dar A�ntre timp uitA? de ce sunt acolo E�i se A�ntorc A�napoi. AZn loc de sedare, care se practicA? la noi, acesta-i un exemplu de a gA?ndi psihoterapeutic, de a desena o logisticA? realistA? pentru a oferi un mediu securizat pentru bA?trA?ni. Altfel spus, nu ai nevoie de milioane de la buget ori de Posdru pentru asta, ci de un bun manual pentru a A�nE�elege boala.

E?i atunci mA? gA?ndesc cA?t de sA?raci cu duhul suntem: avem 200 de maternitA?E�i E�i centre after, post E�i neo pentru copii E�i nicio casA? de bA?trA?ni rezonabilA?. E despre felul A�n care negociem relaE�ia cu trecutul nostru: stA?ngaci E�i infirm.

Formele de demenE�A? sunt foarte A�ntA?lnite la bA?trA?ni, peste tot A�n lume. Dar A�n RomA?nia nu avem asistenE�A? geriatricA? serioasA? de nici un fel. La A�nceput, am pus asta pe seama faptului cA? simpaticii noE�tri nouveau-riche vor investi mai degrabA? A�ntr-un soi de prestigiu public al copilului, decA?t al pA?rintelui muribund, de care-l leagA? un trecut mai puE�in strA?lucitor. Cred cA? majoritatea A�E�i spalA? conE�tiinE�a cA? dau 1000 de euro pentru bA?trA?neE�ea liniE�titA?A�a tatA?lui care are faianE�A? italianA? la azil, dar nu se poate ridica din pat s-o vadA? prea des.

Asta nu cred cA? E�ineA�de cultura sA?rA?ciei sau a bogA?E�iei. E despre cum trA?im A�ntr-o epocA? A�n care corpul este un obiect A�n care se investeE�te,A�iar sA?nA?tatea este fetiE�izatA?. Totul e bio, eco, botox, latex, tinereE�e fA?rA? bA?trA?neE�e E�i foarte puE�in e despre a accepta sA? A�mbA?trA�neE�ti normal E�i demn. Un fel de complex Dorian Gray, la o naE�iune de post-E�A?rani.

ExtrapolA�nd, (upper) middle-class-ul nostru va merge la coaching E�i terapie cognitiv-comportamentalA? (cum sA? am succes A�n 10 paE�i) E�i foarte rar spre deloc la psihanalizA?. Restructurarea eului rA?mA?ne A�n continuare tabu, inconfortabilA? cA?nd vine vorba de a-E�i confrunta E�i destructura trecutul.

VintilA? MihA?ilescu (2010), reinterpretA?ndu-l pe Bloom, spune cA? ne-am afla ca societate mai degrabA? A�ntr-o identificare maternA?: a�?simpateticA?, emulativA? E�i gratificatoarea�?. PA?strA?nd proporE�iile metaforei, suntem A�ntr-un conflict oedipian nerezolvat, fie cA? A�nvingem sau pierdem, ne vom A�ntoarce adolescentin A�n poala mamei. NeconfruntA?ndu-ne tatA?lA�E�i nematurizA?ndu-ne, cum vom avea grijA? de mama neputincioasA?A�cA?nd ea ne-o va cere? AZndrA?gim imaginea bunicului, dar A�l vedem mai degrabA? atemporal E�i A�n afara concretului.

AZntre timp ei, bA?trA?nii, sunt o realitate. AsearA? am A�ntrebat-o pe mamaie cum se mai simte. Mi-a rA?spuns concluzionA?nd cam tot ce-i mai sus: a�?Mai trA?im…a�?

PS: GeneraE�ia mea luptA? pentru tot soiul de cauze nobile: internet liber, salvat marmota din Antarctica, aurul spiriduE�ilor, faE�ade frumoase A�n centrul vechi, mai puE�inA? corupE�ie, cA?ci nu vin investitorii etc… E?tiu, suntem tineri, doamna Iordache. Ce facem A�nsA? cu sA?nA?tatea E�i dreptul de a muri demn? Tragem tare sA? punem la ciorap 3800 a��A�pentru o urgenE�A?, ori ne luA?m Statul A�napoi?

doctorand în antropologie. Interese: culturi populare, subculturi și triburi, consum și opulență

7 comments

  1. Val   •  

    Din pacate acesta este adevarul medical romanesc !
    Dupa 70 de ani “mortii cu mortii,vii cu vii”…
    Mama mea a murit la 76 de ani cu zile. A avut parte de o moarte groaznica produsa prin incapacitatea de a inghiti,deci fara mancare si lichide timp de cca 7 zile, doar pentru ca in conceptia doctorilor neurologi pitesteni “si-a trait traiul…”
    Este cumplit sa vezi cum se poate chinui un om pentru ca-i este sete si sa nu poti face absolut nimic pentru el, desi din punct de vedere medical existau multiple solutii !!!
    Stiu sigur ca se putea face mai mult pentru mama,dar lipsa banilor si-a spus cuvantul !
    Tot ce-am putut face a fost prea putin pentru mama mea,Dumnezeu s-o odihneasca !
    Voi ati fost norocosi,daca se poate numi noroc…, ca ati avut baza financiara dar cati isi pot permite sa cheltuiasca acele sume exorbitante de bani ?!
    Ma intreb cum ii rabda pamantul pe cei ce condamna o multime de oameni la moarte fara sa le pese nici cat negru sub unghie ?!?
    Oare cum adorm, cum se privesc in oglinda, cum pot privi in ochii copiilor lor stiind ca prin deciziile luate si-au adus in conturi sume fff mari de bani dar in acelasi timp cu o semnatura de stilou au luat viata a mii de oameni aflati in imposibilitatea de plati suplimentare cerute intr-un sistem de sanatate tot mai bolnav ?!?
    Sper din tot sufletul sa se schimbe ceva in tara, sa ne luam tara inapoi cu adevarat nu doar la nivel declarativ, dar…
    Multa sanatate doamnei profesoare si voua si mai ales, multa putere,rabdare si intelepciune !

  2. Roxana   •  

    Sistemul de pregatire a medicilor din Romania nu include si sufletul pacientului si al celor din jur. Ei privesc strict corpul uman si mai ales strict specialitatea fiecaruia. Si daca ei vad deznodamintul, nu se mai straduiesc sa faca ceva… Recunosc, sint si medicii oameni, au si ei nevoile lor, dar a te purta UMAN nu tine de meseria practicata si nici de numarul anilor de scoala. Cind am pierdut o sarcina in luna a opta, cu doua zile inainte de Craciun, dupa ce am fost dusa in salon cu mamici ce isi alaptau bebelusii, am primit niste raspunsuri halucinante “bucurati-va doamna, ca e Craciunul”, sau “era un avorton, nu aveti de ce sa plingeti”, sau imediat dupa trezirea din anestezie”semnati hirtia asta ca nu vreti copilul” sau “bucurati-va ca aveti deja unul acasa…”

  3. Codruta   •  

    Zambesc amar, caci articolul parca ar fi copie fidela a experientei mele din decembrie 2014, traita impreuna cu tanti Lili, 90 de ani, perfect lucida, dar bolnava de cancer. Am incheiat periplul si experienta intr-un spital privat cu parteneriat public. In acest spital, tot personalul (de la medici si pana la infirmiere) era selectat pe criteriul apartenentei la o familie care a trecut prin durerea adusa de cancer. Lucrurile functionau bine pana la personalul mai putin scolit. Infirmierele aveau ca mecanism de motivare mult mai puternic, banii strecurati discret si zambitor in buzunar. Daca nu aplicai acest algoritm, scutecele pentru seniori dispareau din noptiera la cateva ore dupa ce le cumparai si le asezai acolo. Tanti Lili se adresa tuturor cu “doamna” sau “domnule”. Ea ablsolvise o scoala de meserii si gospodarie din vechiul regat, in anii ’30; tot personalul, de la medic, la infirmiera i se adresa cu “buni” sau, ca mine, cu “tanti”.
    Felul in care o societate se raporteaza la batranii ei (sau si mai mult, la batranii cu boli degenerative) este unul dintre indicatorii cei mai fideli ai stadiului de evolutie al acelei societati. Si merge si la scara mica: felul in care un individ se raporteaza la un batran, este indicatorul cel mai fidel al stadiului de evolutie al acelui individ.

  4. cioancamarian   •  

    eu ma bucur ca exista puncte de reper; de la: “… de exemplu, am dat de un centru construit într-un simpatic stil specific sudului Italiei…”, pana la “În Germania, pentru treaba asta există stații de autobuz false, lângă aziluri.” Ignorand ipocrizia si ignoranta articolului, ma bucur sa citesc despre oameni care stiu cum sa isi comunice mesajul in asa fel incat sa schimbe “status quo-ul”.

  5. Kathy Bates   •  

    “ea în azil au murit mulți bătrâni, că nu-i o problemă, făcând aluzie probabil, că dacă bunica e o povară pentru noi, se ocupă ea de toate

    ————————————————————-

    avem 200 de maternități și centre after, post și neo pentru copii și nicio casă de bătrâni rezonabilă. nouveau-riche vor investi mai degrabă într-un soi de prestigiu public al copilului”

    Asta nu e contradicţie.

    În comunism, era obiceiul pământului ca asistentele, infirmierele şi femeile de serviciu să ţipe la paciente şi în primul rând la cele de la ginecologie, să le înjure şi porcăie, să arunce în ele cu plosca, şi asta pe banii lor, adică după ce îşi luaseră şpaga. Se spunea aşa: pacienta e curvă şi i-a plăcut să stea cu cracii-n sus ca să îl prindă pe fraier şi să-l forţeze în căsătorie pentru buletinul de Bucureşti.

    Şi în prezent se procedează la fel, dar în mod mai puţin vizibil. Adică pacientele (şi copiii-pacienţi) sunt doar porcăite, nu se trece şi la nişte palme de-alea mai proletare pe obrăjori.

  6. Miruna   •  

    Ajungi sa iti doresti sa nu mai ai ocazia sa traiesti acea varsta, desi medicina acum e suficient de evoluata incat sa te scape de majoritatea relelor.

  7. parbrize   •  

    sincer sa fiu am vazut asta cam in toata europa, cei batrani numai au prioritate…. am auzit si vazut o groaza de povesti in care batrani erau internati si lasati sa moara, sau deconectati de la aparate ca ocupau patul degeaba

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *