Manele și House – enclavizare și suprapuneri

IMG_mh

Întâmplarea a făcut ca, pentru o perioadă, manelele şi muzica denumită generic “house” să ajungă să fie hulite la pachet. Două culturi de petrecere, manelele venind pe filiera nunților, botezurilor și aniversărilor familiste deci pe filieră lăutărească tradițională, iar “house-ul” eclozând timid la sfârșitul anilor nouăzeci în rândul tinerilor urbani devoratori de modele vestice (cum zicea Liviu de la MCM la prima ediție Mission: “parfumul occidental de care aveam atâtă nevoie“).

La sfârșitul anilor nouăzeci, un segment al societații a simțit nevoia să ia o poziție, “house”-ul fiind descoperit și asociat repede cu o anumită cultură urbană de noapte (de club) ce implică şi droguri, iar manelele fiind bineînţeles asociate cu etnia romă plus dimensiunea turcească din români – pe scurt, cu tot ce trage în spate societatea românească civilizat-orientată. Ambele direcții duceau la pierzanie, la o aparentă imbecilizare, erau acuzate prăjeala pe house si cocălăreala manelistică, “pastilații” și “țiganii”.

“Pastilații” și “țiganii”, doi inamici abstracți

Doi inamici abstracți care amenințau viitorul țării și care au mers o vreme în tandem în imaginarul public. În fapt, la sfârșitul anilor nouăzeci se reliefa firav o clasă de mijloc. Până să se trezească gardienii, anubișii adevărului artistic național, erau dese întrepătrunderile cu toate zonele pop. Înainte de marea schismă intelectuali-manele din anii 2000 lucrurile erau ceva mai relaxate și erau multi adolescenți care frecventau ambele lumi și ascultau intercalat în Cielo și manele și house (sau orice mutație a lui). Chiar și azi prin “cartiere” lucrurile stau mult mai eterogen, în Berceni la Club 178, se trecea de la manele la r’n’b la hip-hop și înapoi cu mare lejeritate. Citește tot articolul …

O portocală

portocala1

Nu-mi pot aminti sub nicio formă numele, parcă am creierii praștie. Și chiar îi aveam, veneam de la muncă, eram obosită și ratb-ul ăla nu mai apărea. Alexandra (o să-i spun așa, chiar i se potrivește numele) stătea la câțiva metri de mine, lipită de o clădire de-a primăriei, Registrul nu-știu-cui. Când am trecut pe lângă ea și am văzut-o cu chitara în brațe, am scos instinctiv portofelul. Eram cu urechea într-un telefon, am zis „Stai oleacă!” și am închis. Vâj, vâj, scot banii și îi pun în husa de la picioarele ei. Citește tot articolul …

Muzica populară electronică din Coreea de Nord

În Coreea de Nord muzica electronică are o cu totul altă conotație decât cea cu care ne-am obișnuit în general prin partea astalaltă a lumii.

E un amestec molipsitor de ritmuri electronice contemporane, cu linii melodice în mare parte occidentale și din ultimile decade ale secolului din care tocmai am ieșit, dar cu o abordare excepțională a folclorului autohton, încât la prima audiție nici nu știi dacă să strâmbi din nas sau să fii în culmea fericirii. Nu e nici muzică kitschoasă, nici muzică folclorică, nici muzică electronică. E muzică populară electronică.

Deși face parte din muzica de tip propagandistic, fiind sub directa îndrumare a conducerii statului, se observă că rolul nu este întotdeauna unul de propagandă, temele abordate fiind de multe ori universale, în general despre dragoste, de asemenea sunt multe exemple doar cu muzică instrumentală, mizându-se mai mult pe rolul inducerii forțate a binedispoziției. Și ce binedispoziție! Odată ce asculți muzica asta, simți cum îți dorești să iei primul zbor cu avionul și să ajungi la noii tăi camarazi. O poți face prin cea mai prietenoasă agenție de turism, care te așteaptă direct de pe Facebook. Sau te poți mulțumi cumpărând de pe net un album special, cu cele mai de seamă compoziții, produs de casa de discuri Sublime Frequencies. Îl găsești și la mâna a doua pe Amazon sau pe Discogs. Continue reading…

Funk Carioca: sex, droguri și manele în favele braziliene

Funk Carioca e o subcultură apărută în ghetourile din Rio de Janeiro în anii 80, similară cu maneaua, marginalizată de elite și stigmatizată de autorități.

Stilurile muzicale exotice ajung cu greu la noi. Dacă-s mai kitchoase, vin pe filiera celor mai puțin cizelați. Dacă-s mai rafinate, sunt promovate de așa-zisa elită.

Funk Carioca, numit și Baile Funk sau Favela Funk, n-a prins pe o parte, nici pe alta. Eu am auzit o singură dată o melodie într-unul din cluburile preferate ale hipsterilor, dar publicul n-a percutat. Mi-aduc aminte replica unor amici, ce nașpa e asta.

Eu, în schimb, eram în al nouălea cer, postam deja un status pe Facebook, “Funk Carioca în București!!!“. N-am mai zis nimic, m-am chinuit doar să înțeleg de ce respingeau cei de lângă mine chestia aia magnifică.

Continue reading…