O șmecherie de pe Anglia

10647235_10206468264732575_2012029098397348471_n

Am 27 ani și pe ultimii patru jumate i-am petrecut în Londra, unde am deocamdată un job OK și o viață OK de om din clasa de mijloc. Nu m-am cărat din România de răul ei, dar aș minți să zic că momentan nu-mi merge mai bine aici (deși am avut și zile mai proaste, în special când așteptam – și așteptam, și așteptam! – permisul de muncă).

După ce-am văzut deja mult-discutatul reality-show Channel 4 „The Romanians are Coming”, am fost dezamăgită să-mi dau seama că ce-au înțeles din el mulți compatrioți, inclusiv prim-ministrul și-un ambasador, e să se revolte în numele clasei de mijloc. Unii au ținut să se delimiteze în gura mare de romi și de oamenii săraci din România și din emisiune, ba au organizat și un protest. Eu nu m-am simțit ofensată de emisiunea cu pricina, mai degrabă deprimată. Sărăcia din România e reală, și, alături de migrația în masă a cetățenilor săi, e în principal responsabilitatea statului român, nu a străinilor de la un canal TV, care n-au datoria să ne menajeze sau să fie PR-ii noștri. E absurd să ne imaginăm că o să ne îmbunătățim imaginea în ochii străinilor dacă ne apucăm să strigăm că oamenii din emisiune n-au nici o treabă cu țărișoara noastră minunată.

Dar am mai observat și alt soi de reacție, în extrema cealaltă: unii au rămas cu impresia că Channel 4 și-a dorit să facă un documentar mișto, onest, de mare clasă, plin de compasiune, schimbător de percepții, ba chiar că a și reușit. Că nu putem să-i bănuim sub nici o formă pe producătorii britanici că ar fi fost tendențioși în vreun fel. Că e cazul, ca să arătăm că suntem deschiși la minte, să le oferim laude. Oameni buni, mă scuzați, dar sunteți în pom, unul plantat în solul fertil al naivității. Citește tot articolul …

#ReporterlaVot: Lăsați băutura, vine dictatura

P1220574

Dacă plecam devreme de la protest, trăiam cu impresia că toți oamenii care s-au strâns în Piața Universității aveau același scop. Evenimentul care a început sâmbătă la șase seara în fața fântânii de la Universitate s-a chemat „Vrem să votăm, nu să pontăm”. Până să ajung acasă, n-am știut că despre asta e vorba.

Mulți au venit la un protest solidar cu diaspora nedreptățită de noul proces de votare – s-a strigat îndelung „Diaspora la vot” și „Vrem secții noi în turul doi”. Alții sunt aici pentru Macovei sau pentru oprirea exploatării gazelor de șist, unii pentru lupta anti-comunistă, care pentru alții e sinonimă cu demisia lui Corlățean sau a lui Ponta. Au fost și oameni care au ieșit din casă doar să strige ceva în genul „vorbiți cu toată lumea ca să nu se lase votul liber”. Citește tot articolul …

Pontul

cancan3

Era trecut bine de miezul nopții. El mă pedepsea pentru năzbătii imaginare, înfigându-mi mâna în păr în timp ce orgasmul aproape că trecea linia de finiș. Dintr-o dată, sar din pat ca arsă și el nu înțelege nimic.

– Auzi, fă, te-am văzut pă ultima pagină, ești bună, ia zi, cât e tariful?

– Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar ați sunat la telefonul de pont.

– Ce pont, nu mai face figuri, vin eu unde stai, am bani dăstui. Ai client, vorbim mai încolo?

– Vă rog să înțelegeți că ați sunat în altă parte.

– Fă, futu-ți morții mă-tii, ai harfe, bine, dau eu de tine!

El se uita la mine cu ochii goi. Normal că auzise toată conversația, la cât de tare urlase melteanul ăla. I-am explicat că am sărit din pat ca disperata dintr-un gen de reflex dobândit și că telefonul ăla chiar e important. Nu știu ce a înțeles și dacă m-a judecat, dar nici nu a mai contat.

La niciun sfert de oră, telefonul a sunat din nou. De data asta nu mai era vreun excitat singuratic, ci un deprimat care văzuse nu știu ce fotbaliști de la Dinamo beți în club. Am trimis paparazzii până acolo și am revenit la vene pulsând erectil și pornoșaguri. Dar pontul ăla nenorocit cred că voia un threesome, de nu ne lăsa să terminăm. Am adormit nervoși și ne-am trezit la fel, tot din cauza telefonului. Citește tot articolul …

Despre credibilitate. Două chestii pe care le avem de învăţat din cazul Turcescu

comi

Fi-ți-ar curiozitățile, Mako. Ce vrei să zic de Turcescu? Dacă n-am scris până acum la mine sau în Dilema, e clar, nu cred că am ce spune în secunda asta, explicațiile pe care le postăm azi, la ora 14.00, pot fi contrazise de ce se-ntâmplă diseară-n prime-time sau mâine la ora X. Dar dincolo de constatarea asta șmecherească, chiar habar n-am de ce-a făcut Turcescu ce-a făcut și, sincer, mă îndoiesc c-o să știm bine vreodată. Singurul lucru pe care pot să-l spun e că toată aiureala asta mă miră mai puțin decât pe alții. Ascultă aici niște explicații mai mult pentru tine decât pentru public, fiindcă publicului n-o să-i pese de toate astea. Citește tot articolul …