Jurnal mizerabil de la Work and Travel

AZntr-o searA? de varA? primesc un SMS de la un prieten. a�?MA?ine plec A�n Grecia. Hai la o berea�?. CA?teva ore mai tA?rziu, A�mi povesteE�te despre jobul lui de varA?, la un hotel de pe insula Kos din Grecia. O varA? fA?rA? bani A�n BucureE�ti nu A�mi surA?de cA?tuE�i de puE�in, aE�a cA? mA? trezesc cA?-mi iese pe gurA?, fA?rA? s-o rumeg deloc, regretabila idee: a�?ce aE� veni E�i eu…a�?.

A doua zi aflu detaliile. Salariul ajunge undeva pe la 1000 de euro pe lunA?, joburi de barmani E�i ospA?tari, cazare E�i trei mese pe zi. De dragul diversitA?E�ii, pentru douA?-trei luni, sunA? oarecum interesant.

Nu am mai fA?cut niciodatA? astfel de joburi, dar A�n general nu mA? dau A�n lA?turi de la niciun fel de muncA?. Cred cA? din absolut orice ai de A�nvA?E�at. Singurele experienE�e cu barurile dateazA? de peste 15 ani, cA?nd fA?ceam pe barmanul A�ntr-o speluncA? deschisA? de mama A�n NegreE�ti. CrA?E�ma se numea, deloc surprinzA?tor, NegreE�teanca. Citește tot articolul …

3 ani de cA?nd am fost A�n arest

(nu eu, prietena asta a mea)

StA?team A�ntr-o zi AYi mA? gA?ndeam cA? aAY vrea sA? scriu ceva miAYto. Dar parcA? nu AYtiam ce. Ori toate lucrurile miAYto nu mi se A�ntA?mplA? mie, ori toate lucrurile miAYto li se A�ntA?mplA? altora. Depinde.

Azi-aAYa cum stA?team, mi-am adus aminte cA? F. ar avea ceva de povestit.

Ia zi, fatA?, cum te-au luat? o A�ntreb, la fel de curioasA? ca prima datA? cA?nd mi-a povestit. Citește tot articolul …

Jurnalul unui student clandestin

N-am fost deloc vreun elev silitor. AZn timpul liceului, mA? rugA?m de multe ori la sfA?ntul 5 sA? mA? miluiascA?, la final de semestru, la AYtiinA?ele exacte. Nu mi-aAY fi imaginat vreodatA? cA? o sA? ajung sA? trag pentru un 10 simbolic care nu va fi trecut niciodatA? A�n catalog.

Totul a A�nceput cu o notA? sub 4. Naiba mai AYtie cu cA?te puncte am picat, darA?mite cA?te zecimale erau dupA? vigulA?, cert e cA? fusesem respins la Facultatea de Jurnalism AYi AztiinA?ele ComunicA?rii. Rezultatul acela ruAYinos de pe avizier A�ntorsese bolta cereascA? cu curul A�n sus. VA? jur, eram atA?t de A�ncrezA?tor cA? voi intrA? la buget A�ncA?t nici nu mA? gA?ndisem la alte opA?iuni. Doctor? SA? zicem cA? puteam nimeri, AYi legat la ochi, toate organele componente ale unui mulaj de laborator, dar performanA?a asta m-ar fi dus sigur cA?tre malpraxis. Inginer? Cu un istoric de corigenA?e la matematicA?, fizicA? AYi chimie nu cred cA? aAY fi ajuns prea departe.

Ce era de fA?cut? Era deja septembrie, 2006. FA?rA? carnet de student, ordinul de A�ncorporare mA? trimitea direct la AYmotru AYi plantoane. Aveam deja rezervat un loc A�ntr-un pat supraetajat dintr-o unitate militarA?. Puteam sA? fac parte din ultima generaA?ie de soldaA?i, A�nainte ca armata sA? devinA? complet profesionistA? E�i sA? nu mai fie obligatorie. AZn speranA?a cA? s-o alege ceva de capul meu, am dat la o universitate particularA?. 

DupA? doi ani de compromis care nu mi-au oferit decA?t privilegiul de a fi lA?sat la vatrA?, A�n haine de civil, m-am decis sA? mA? A�ntorc A�n locul A�n care fusesem refuzat, dar nu pentru a A�ncerca a doua oarA?. Eram pur AYi simplu curios sA? vA?d cum se desfA?AYoarA? un curs. Fusesem atA?t de dezamA?git de sistemul particular, A�ncA?t voiam sA? mA? conving dacA? A�nvA?A?A?mA?ntul superior de stat e mai cu moA?.

Mi-am bA?gat picioarele AYi, A�ntr-o zi de octombrie, la scurt timp dupA? A�nceperea anului universitar, A�n loc sA? mA? opresc, ca de obicei, la Unirii, am coborA?t A�n staA?ie la PolitehnicA?. Am intrat A�n clA?direa FacultA?A?ii de ElectronicA? din complexul Leu, unde era si sediul FacultA?A?ii de Jurnalism AYi AztiinA?ele ComunicA?rii. Nu premeditasem nimic, doar muream de curiozitate sA? asist la un curs sau, mA?car, sA? stau la taclale cu vreun student A�n timpul unei ferestre AYi sA?-l A�ntreb ce AYi cum.

Citește tot articolul …