Antreprenorii din Buduburam

Am ajuns A�n Buduburam, Ghana, ca sA? vA?d ce se A�ntA?mplA? cA?nd refugiaE�ii nu mai pleacA? acasA?.A�TabA?ra Buduburam a fost una dintre cele mai mari din Africa de Vest, unde au ajuns zeci de mii de oameni exilaE�i de conflicte sA?ngeroase. Cei mai mulE�i au venit din Liberia, dar au fost E�i din Sierra Leone sau alte E�A?ri din Africa. SperiaE�i de rA?zboaiele lungi din E�A?rile lor, refugiaE�ii au transformat tabA?ra A�ntr-o comunitate A�n care existenE�a se desfA?E�oarA? cA?t se poate de obiE�nuit.A�

DSC_0742

La A�nceput, au fost ajutaE�i de AgenE�ia ONU pentru RefugiaE�iA�E�i de mai multe organizaE�ii neguvernamentale.A�AZnsA? din 2007, odatA? cu A�ncetarea celui de-al doilea rA?zboi civil din Liberia, ONU E�i-a retras treptat sprijinul, iar ONG-urile au plecat E�i ele. AZn 2011, guvernul ghanez a anunE�at cA? tabA?ra nu mai este necesarA? E�i cA? ultimii locuitori trebuie sA? se A�ntoarcA? A�n E�A?rile de origine sau sA? se mute altundeva A�n Ghana.

GOPR6025

Din cei peste patruzeci de mii de oameni, cA?t avea tabA?ra A�nainte de decizia guvernului ghanez, astA?zi sunt mai puE�in peste zece mii. Majoritatea rA?masA?A�nu are nicio intenE�ie de a se A�ntoarce A�napoi acasA?. Unii trA?iesc aici de peste 20 de ani E�i nu-E�i mai amintesc mare lucru despre E�ara din care au plecat.

Am vrut sA? vA?d cum aratA? viaE�a refugiaE�ilor cA?nd ajutoarele nu mai vin E�i nimeni nu-E�i mai bate capul cu integrarea celor din Buduburan.

DSC_0779

***

AZn Ghana, decembrie este la A�nceputul sezonului secetos. Cei patruzeci de kilometri care separA? Accra, capitala Ghanei, de fosta tabA?rA? Buduburam se fac, A�ntr-o zi de muncA?, A�n douA? ore de mers cu maE�ina. Traficul este infernal: merg laolaltA? maE�ini, cA?ruE�e, tro-tro-uriA�(taxiuri locale) E�i capre semi-sA?lbA?ticite. Printre toate astea, sunt E�i vA?nzA?tori ambulanE�i, care poartA? pe cap zeci de kilograme cu cele mai aleatorii produse pe care ai vrea sA? le cumperi A�ntr-un ambuteiaj. VA?nd chipsuri din banane, ochelari uriaE�i, jucA?rii, peruci, gumA? de mestecat, apA? la pungA? sau adidaE�i.

AZn cA?ldura fluidA?, potenE�atA? de gazele de eE�apament, alunecA? A�ncet mii de maE�ini, de la SUV-uri lucioase conduse de tineri cu ochelari de soare E�i bling-uri la gA?t, la rable cu sloganuri religioase lipite de lunete E�i cu capre care scot capul pe geam de pe bancheta din spate.

***

CA?nd ajungi A�n Buduburam, cA?ldura te loveE�te direct A�n moalele capului E�i nu prea ai unde sA? te adA?posteE�ti. TabA?ra este acum, asemenea multor suburbii E�i sate ghaneze, un labirint din case de chirpici E�i alei din pA?mA?nt roE�u. Nu are canalizare sau apA? curentA?, dar localnicii au un chop bar (un soi de fast-food cu mA?ncare localA?), cA?teva spoturi (cA?rciumi), o bisericA?, o piaE�A? E�i tot felul de mici A�ntreprinzA?tori E�i meE�teE�ugari: croitori, cizmari, frizeri.

DSC_0815

Ne oprim A�n faE�a casei lui Juliette, prietena amicului ghanez care ne-a ajutat sA? ajungem pA?nA? aici. Niciun ONG nu mai opereazA? A�n zonA?, iar A�n Africa ajutorul localnicilor este oricum mai eficient decA?t o armatA? de albi A�n uniforme. Am decis sA? mergem pe mA?na lui Lawrence, vA?rul lui Juliette, care-E�i oferA? cu entuziasm serviciile de ghid. AZi sunt recunoscA?toare a�� un obruni (un strA?in) A�narmat cu un aparat foto nu este vA?zut niciodatA? cu ochi buni, pentru cA? majoritatea fac poze cu japca, fA?rA? sA? cearA? voie. AZi explic cA? nu asta e intenE�ia mea. Vreau ca oamenii sA? se uite la mine, sA? A�nE�eleagA? de ce A�i fotografiez E�i sA?-E�i dea acordul.

DSC_1045

a�?E?i dacA? nu vor?a�?, mA? A�ntreabA? Lawrence uE�or surprins. Ridic din umeri. AZi spun cA? vom merge mai departe. Nu-i vine sA? creadA? cA? n-o sA? A�ncerc sA? fur cadre cu copii A�n fundul gol jucA?ndu-se printre gunoaie, dar pornim la plimbare prin ceea ce a fost, pA?nA? A�n 2011, una dintre cele mai mari tabere de refugiaE�i din Africa de Vest.

Plimbarea A�ncepe printre casele din jurul gospodA?riei lui. O femeie spalA? rufe, alte cA?teva stau pe prispA? cu copiii atA?rnaE�i de poale. Toate sunt foarte timide, E�i abia le conving sA? se uite la mine sau sA? iasA? din spatele perdelelor.

DSC_0772

DSC_0751

Un bA?rbat mA? priveE�te suspicios E�i A�ncepe sA? strige furios A�n dialectul TwiA�A�nspre mine. Nu mi-e foarte clar ce se A�ntA?mplA?, cred ca nu vrea sA?-l fotografiez. a�?Hea��s mada�?, A�mi explicA? Lawrence. a�?Mada�? poate sA? A�nsemne multe lucruri A�n Ghana: o problemA? psihicA?, alcoolism, homosexualitate (ilegalA?, de altfel) sau un cui fumat cu prietenii A�n spatele barului.

DSC_0812

BuduburamA�a fost fondatA? A�n 1990, cA?nd primul val de refugiaE�i liberieni a venit A�n Ghana dupA? instaurarea regimului lui Charles Taylor A�n Liberia E�i a rA?zboiului civil care A�ncepuse cu un an A�n urmA?. Acesta a durat din 1989 pA?nA? A�n 1993, pentru ca A�n 1996 sA? reporneascA? pentru A�ncA? E�apte ani. Buduburam adA?posteE�te E�i refugiaE�i din Sierra Leone, o E�A?riE�oarA? vecinA? decimatA? de un rA?zboi civil care a A�nceput A�n 1991 E�i a durat zece ani. Sunt E�i alE�ii din E�A?ri cu diferite istorii de conflicte sA?ngeroase precum Nigeria, Mali, Coasta de FildeE�, Guinea, Burkina Faso, Somalia sau Sudan.

Majoritatea oamenilor din tabA?rA? nu-E�i amintesc cum era A�n Liberia, pentru cA? erau prea mici cA?nd au plecat de acolo A�mpreunA? cu pA?rinE�ii lor. CeilalE�i nu E�in neapA?rat sA? vorbeascA? despre asta. John, cizmarul Buduburamului, este unul dintre cei mai vechi ocupanE�i ai taberei. E A�n Buduburam de peste douA?zeci de ani. MA? aE�ez lA?ngA? el ca sA?-l aud, pentru cA? vorbeE�te A�ncet E�i nu se uitA? decA?t A�nspre pantofii la care lucreazA?. a�?Era greu E�i acolo, e greu E�i aici. Mai ales de cA?nd a plecat UNHCR-ulA�(n.a. AgenE�ia ONU pentru RefugiaE�i)a�?.

DSC_0858

AZn frizeria localA? sunt privitA? cu suspiciune E�i de maestru, E�i de ucenic. Sunt sfA?tuitA? sA? iau un loc, iar dupA? un schimb de priviri cu maestrul, ucenicul mA? A�ntreabA? de ce sunt acolo E�i ce vreau sA? fac cu fotografiile. AZi explic cA? vreau doar sA? le arA?t oamenilor cum e o tabA?rA? ca Buduburam dupA? douA?zeci E�i cinci de ani. Nu e mulE�umit, aE�a cA? sunt nevoitA? sA? vorbesc E�i sA? vorbesc, pA?nA? cA?nd la un moment dat A�mi face cu solemnitate semn: a�?Acum poE�i sA? mA? fotografiezi.a�?

DSC_0897

Buduburam, ca multe alte locuri din Africa E�i A�n special din Ghana, este genul de loc unde oamenii s-au sA?turat de albi care vin E�i pleacA? fA?rA? sA? lase A�n urma lor altceva decA?t pA?reri de rA?u, pixuri E�i ciocolate. Spun cA? strA?inii vA?neazA? mizeria, ca sA? poatA? scrie apoi cA?ntece caritabile. Ghana e o E�arA? prin care au trecut, atrase de stabilitatea economicA? E�i socialA?, mii de ONG-uri care au transformat E�ara A�n proiectul preferat al filantropilor europeni E�i americani.

Eu n-am la mine nici pixuri, nici dulciuri. Nimeni nu vine sA?-mi cearA? nimic, iar oamenii mA? tolereazA?. AZncet-A�ncet, o mulE�ime de puE�ti A�ncep sA? se E�inA? dupA? noi E�i sA? A�mi povesteascA? despre jucA?torii lor preferaE�i de fotbal sau despre cum se gA?teE�te cassava, o plantA? localA?. InsistA? sA?-mi arate E�i grA?dinile taberei, unde pA?nA? de curA?nd oamenii cultivau porumb – un aliment esenE�ial A�n bucA?tA?ria ghanezA?.

DSC_0807

DSC_0959

AZi A�ntreb de ce nu se mai cultivA? porumb. AratA? spre pA?mA?ntul uscat pe care pA?E�im. a�?Aici a fost o baltA?. Ne foloseam de apa din baltA? ca sA? udA?m porumbul, dar acum nu mai avem cum sA? facem asta, aE�a cA? porumbul a murit.a�?

Oficial, tabA?ra de refugiaE�i Buduburam nu mai este consideratA? necesarA? de cA?tre guvernul ghanez. AZn ultimii ani, au apA?rut o mulE�ime de controverse legate de cele 55 de hectare de pA?mA?nt pe care a fost A�nfiinE�atA?. Teoretic, pA?mA?ntul aparE�ine statului ghanez, A�nsA? diverE�i indivizi au A�nceput sA?-l revendice, aE�a cA? acum este subiectul unei dezbateri aprinse.

DSC_0788

Lawrence imi explica faptul ca unii dintre revendicatori E�i-au construit deja palate cu trepte, coloane de marmurA? E�i piscinA?. Mi le AYi aratA?. Sunt zid A�n zid cu colibele din chirpici ale locuitorilor taberei. Oamenii A�mi spun cA? tot ei au secat bA?lE�ile pe care urmeazA? sA? contruiascA? alte palate.

Cei 40 de kilometri care despart Buduburam de Accra devin pe zi ce trece din ce A�n ce mai puE�in importanE�i. OraE�ul se extinde A�n ritmul haotic al capitalelor africane: o combinaE�ie de Porsche-uri 4×4 parcate A�n faE�a colibei cu copii desculE�i E�i capre care ronE�A?ie pe marginea drumului SIM-uri de telefoane, doze de Cola E�i pungi de plastic.

Termin turul E�i ajung A�napoi la casa lui Juliette, unde mA? aE�teaptA? cina: tilapia cu banku. Le fac cinste cu suc cald, cumpA?rat de la spot-ul local. AZn timpul zilei, doamna de acolo scoate frigiderul din prizA?, locul e alimentat de un generator E�i costurile sunt mari. Doar seara e nevoie de bA?uturi reci, cA?nd iese lumea. Doi bA?ieE�i trec pe lA?ngA? noi cu o bicicletA? pe care au instalat o cutie de sticlA? cu gogoE�i, pe care le vA?nd toatA? ziua prin tabA?rA?. AZmi plac gogoE�ile ghaneze, au acelaE�i gust pe care A�l aveau gogoE�ile bunicA?-mii. E?i A�mi place ideea lor a�� pentru noi, sunt niE�te vA?nzA?tori ambulanE�i pe biciclete, ei se considerA? antreprenori, A�ntr-o comunitate construitA? pe mici iniE�iative personale.

DSC_0978

DSC_1029

Buduburam e sA?rac, iar oamenii trA?iesc A�n mizerie. Toaletele sunt publice, o combinaE�ie de pisoare E�i haznale rudimentare, iar spA?latul se face la lighean. Electricitatea nu ajunge A�n toate casele. Cu toate astea, oamenii care A�l populeazA? A�l fac sA? fie unul dintre cele mai plA?cute locuri in care am ajuns A�n Ghana, cu un stil aproape miraculos de autosusE�inere. Muncesc E�i trA?iesc unii pentru alE�ii.

DSC_0791

Au venit aici A�n cA?utarea unei vieE�i mai bune, dar n-au gA?sit-o. AE�a cA? A�ncearcA? sA? E�i-o construiascA? gA�ndindu-se cA?, pA?nA? la urmA?, totul depinde de ei. ToE�i sunt esenE�iali pentru comunitate: de la cizmar, frizer, croitor, mA?celar, pA?nA? la vA?nzA?toarele din pieE�e E�i omul de la ghereta cu electricitate, unde oamenii A�E�i A�ncarcA? telefoanele.

DSC_0924

Pentru cei din exteriorul comunitA?E�ii, frA?E�ia nu se aplicA?. Localnicii sA?raci au nevoie de resurse. Cei care-au fost pe-acolo te sfA?tuiesc sA? nu-E�i laE�i maE�ina peste noapte cu bateria sub capotA?. Asta, desigur, dacA? nu vrei sA? pleci cu ea de-acolo ca-n Familia Flintstone.

(mai multe fotografii din Buduburam gA?seE�tiA�aici)

Fotograf, antreprenor, călător, fondator Uncle Jeb Studio. Beau berea direct din sticlă și am nostalgii dupa o fostă viitoare carieră de rockstar. Când o să fiu mare, vreau să mă fac Wonder Woman.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *